Alean de toamnă
În seara vânătă de toamnă -
Sărută-mi ochii umezi, doamnă
Căci vin spre mine, fără nume
Gândiri despre sfârșit de lume.
Și simt în piept tot plumbul lumii
Și aud tăcerea grea a humii.
Aud cum plâng copaci în toamnă
Sărută-mă pe suflet, doamnă.
Prohodul frunzelor mă frânge
Și plânsul lor - în mine plânge.
Când văd cocori cum cârduri pleacă
Sărută-mi fruntea ce se-apleacă.
Cu vântul ce miroase-a moarte
Simt cum tristeți vin de departe
O, dulce doamnă, de-ai putea
Vreau să-mi săruți tristețea grea.
Miresme amare de pelin
Solesc zăpezi ce-ndată vin...
Sub pomi ce-n vânt se zbuciumă
Pe inimă sărută-mă.
Cu zâmbetu-mi, ce-n plâns se scaldă -
Vreau să-ți sărut făptura caldă
Căci tu îmi ești, sub zguri de toamnă,
O primăvară dulce doamnă...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre copaci
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
1 iuliu ciura [din public] a spus pe 20 aprilie 2015: |
Imi place dar nu stiu sa spun cat de mult pentru ca nu exista limite, e superb tot ce scrii draga Boris! |
2 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 9 mai 2016: |
Da, te sărut pe suflet, acum te pot săruta pe suflet, fără neprietenești, neverosimile și veșnice suspiciuni... Sigur că te-am sărutat pe inimă, cât ai fost în viață! Dar habar n-am avut că într-o zi, Tu, un poet al inimii mele, cu suflet bun și cuminte, ticsit de iubire, mă vei fi reîntors, nu pentru a te elogia ci, doar ca să-ți sărut plecăcunea frunții! Rămas bun, poetule frumos, adorat în tăcere... Nu știu, nu sunt capabilă să-ți mai zâmbesc și nici nu cred că, printre hohote de plâns, zâmbetu-mi amar te-ar mai putea aduce înapoi... |