Ușă cu mort
Ca leul în fața tabelului lui Mendeleev
amusinind feroasele-neferoasele,
de-o neputință frenetică
la sfârșitul de ev
Între Dumnezeu și Genetică
oasele,
mă dor oasele.
În tramvaie, pe-acoperișuri - mă apucă subit
o durere de oase ilogică,
de care-i răspunzător
pitecantropul pitit
în pădurea genealogică.
L-o fi tras un curent glacial dinspre sud
vreun strănut al naturii haotice,
fiindcă-l simt și acum în ciolanul meu ud,
congelat ca un fruct de la tropice.
Îmi lipsește precis o linguriță de iod
un degetar de potasiu-n artere,
neglijate de bunul meu unchi Hesiod
dedat la diete severe.
Îmi lipsește sărutul acela târziu
de femeie dormind în păpușă,
nu-mi lipsește în schimb mortul meu străveziu
mortul meu de la ușă.
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de La Dame en Noir
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre tramvaie
- poezii despre sărut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre schimbare
- poezii despre responsabilitate
- poezii despre religie
- poezii despre păpuși
- poezii despre păduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.