Moartea Mariei
Cum vezi în creangă roza în haina-i veșnic nouă,
În tinerețea lumii de Mai, prin alte flori,
Și cerul gelozind-o de viile-i culori,
Când zorile o scaldă cu lacrime de rouă;
Corola-i poartă gingaș iubirea triumfală;
Îmbălsămând grădina cu-arome dulci și moi:
Dar sub arșița dură, sub grindină și ploi,
Tânjește-ncet și moare, petală cu petală,
Tot astfel în avântu-ți de-ntâia tinerețe,
Când lut și cer cinstitu-au suava-ți frumusețe,
Ți-a fost tăiat de parcă al vieții fraged fir.
La groapa ta primește-mi a lacrimii ardoare,
Și vasul plin cu lapte, și-acest belșug de floare,
Ca trupul tău să fie și mort un tandafir.
sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre tinerețe
- poezii despre flori
- poezii despre viață
- poezii despre trandafiri
- poezii despre rouă
- poezii despre ploaie
- poezii despre lut
- poezii despre lactate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.