Junk
dimineața începe cu un spam și dintr-o dată senzația că trăiesc o zi falsă cu soare fals într-un bloc fals
mi-aprind țigara deschid fereasta dintr-o dată străzile încep chiar din fața blocului
senzația asta crește în mine atât de mare încât la un moment dat cred că vrea să mă suprime
& privesc lumea printr-o fereastră deschisă cu toată încrederea că moartea poate fi tot o fereastră deschisă
dintr-o dată simt gust de sirop de vișine se propagă infinit în mine apoi pe străzi pe cerul întins peste blocuri
lumea capătă gust dulce acrișor văd o pereche de delfini albi înotând în aerul duce acrișor
& mă îndoiesc de ființa mea fiindcă mi-e mai la-ndemână decât să-l acuz pe dumnezeu
că îmi trimite dimineți spam iar eu însumi aș putea fi un mesaj trimis oamenilor în junk mail
apoi am brusc o senzație de bine și sunt sigur că în toate benzinăriile mașinile sunt alimentate
cu lapte că lumea își zâmbeșe în vitrine iar toate femeile au buzele rupte din cel mai dulce vișin
& lumea se uită în mine prin fereastra deschisă și mă gîndesc că așa a fost de la început
când omul privește în infinit și infinitul privește în om
poezie de Leonard Ancuța (16 septembrie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuța
Votează! | Copiază!
Cartea "CD 69 de poeme de dragoste" de Leonard Ancuța este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre vișine
- poezii despre infinit
- poezii despre dimineață
- poezii despre înot
- poezii despre încredere
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre superlative
- poezii despre religie
1 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 17 septembrie 2010: |
| Este drept că "&" înseamnă "and"/"și", dar nu se folosește oriunde, în cazul de față e complet greșit. Vezi http://www.betterwritingskills.com/tip-w002.html Mi se pare un teribilism. |
2 Manuela [din public] a spus pe 17 septembrie 2010: |
| Sunt întru totul de acord cu domnul Velea. Aici "&" este complet greșit. Personal, nu îmi place poezia. P.s. Dumnezeu se scrie cu majusculă! |
3 elena denisa [din public] a spus pe 17 septembrie 2010: |
| & - este gresit... dar nimerit... mi se pare un mod inedit de ati orindui gindurile... o fericita imbinare intre poezie si proza... felicitari Leonard Ancuta |
4 Leonard Ancuta [utilizator înregistrat] a spus pe 17 septembrie 2010: |
| dle Velea, semnul & (și) este des folosit in poezia moderna. poate nu sunteti la curent, dar puteti verifica. manuela, fiecare are dreptul la o parere, este libertatea de exprimare a fiecaruia. tie nu-ti place poezia pentru ca n-o intelegi. iar eu am libertatea sa scriu d-zeu cum vreau eu. elena, asa cum spuneam, & nu este gresit, este un artificiu folosit in poezia de factura douămiista si nu numai. |
5 & Șul [din public] a spus pe 17 septembrie 2010: |
| Constatăm cum, încetul cu încetul, "douămiiștii" ăștia vor face praf & pulbere ortografia & ortoepia limbii române. Am vizualizat, căci de citit era imposibil, unele poezii "ultramoderne", fără punct sau virgulă, cu jumătate de cuvânt într-un vers & cealaltă jumătate în versul următor, cu majuscule plantate la jumătatea versului, sau mai bune zis rândului, că numai vers n-o fi ăla. Ancuța dragă, nu te supăra, dar acest "artificiu" cum îi zici tu e aiurea-n tramvai. Elena Denisa, "îmbinarea" între poezie & proză e o malformație literară, sau, ca să folosesc o expresie a momentului, un fel de KAKA& MAKA. |
6 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 18 septembrie 2010: |
| Faptul că ceva se practică nu este tocmai o justificare pentru a fi bine sau corect. Și hoțul spune că nu este el singurul, ba că sunt alții mai hoți ca el. Aici problema e că "&" nu-i folosit în spiritul său, ci doar pentru că este un simbol cu un anumit impact pentru ignoranți, ușor de obținut. Adică o caracteristică a kitschului. |
7 & [din public] a spus pe 19 septembrie 2010: |
| Dacă așa scriu douămiiștii, nici nu vreau să-mi imaginez cum vor scrie treimiiști, patrumiiștii, șamd. |
8 Alexandu cel Rău [din public] a spus pe 19 septembrie 2010: |
| Închide fereastra, douămiistule! Sau vrei să te tragă curentul? |
9 & [din public] a spus pe 19 septembrie 2010: |
| Aceasta-i doar o junk-poezie și aidoma junk-food-ului, nu va ajunge niciodată mai departe de recycle bin-ul literaturii. |
10 Leonard Ancuta [utilizator înregistrat] a spus pe 19 septembrie 2010: |
| ce simplu e pentru unii sa vorbeasca, dar macar de-ar avea har. parerea mea e ca doar va mananca limba si eu stiu bine sa va scarpin acolo, pe de alta parte habar nu aveti vei prin ce trece poezia din romania ce curente ce fantome, ce grupari si ce interese. pe de alta parte sunt sigur ca nu stiti sa faceti diferenta dintre bacovia si labis, ca geo bogza nu e cine cred eu si atatea altele. daca tot va pierdeti timpul citind, mai bine incercati si sa intelegeti, ca nu-i chiar asa greu. nu vreau sa fac pe desteptul dar nici voi nu faceti pe prostii ca nu va sta bine. dle admin, am inteles perfect postura adoptata, credeti-ma sunt familiarizat cu asta, nu sunt debutant. |
11 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 19 septembrie 2010: |
| Personal, nu m-am referit la calitatea acestei poezii în ansamblul ei. Poate fi chiar bună, dar nu mă pronunț. Eu doar am semnalat ceea ce consider a fi o greșeală serioasă, care ciuntește valoarea poeziei. Scrierea în limba română trece prin numeroase stâlciri, iar eu consider de datoria mea să promovez scrierea corectă. |
12 Alexandu cel Rău [din public] a spus pe 19 septembrie 2010: |
| Maestre Leonard, Poate ai dreptate. Pe noi ne mănâncă limba si ne dăm critici, tot așa cum pe Domnia Ta te mănâncă undeva si te dai mare poet modern și unic cunoscător al poeziei românești de azi și de ieri. Mie mi se pare curată nesimțire să abordezi o asemenea infatuare, scriindu-ți numele cu majusculă, iar pe Bacovia, Labiș și Bogza, cu literă mică. Asta ce mai înseamnă? Tupeu, ignoranță sau ortografie douămiistă? Prin ce trece poezia română de azi știm foarte bine. Trece prin același proces penibil de bălăceală "înnoitoare", prin care trece politica, sindicalismul, fotbalul, justiția, viața universitară etc. Țiganiada douămiistă! Ultimul mare poet român, în sensul european al cuvântului a fost Nichita Stănescu. Azi asistăm la orăcăiala fără limite a unor ambițioși lipsiți de har, care vor să epateze prin cele mai deșuncheată artificii. Manelismul literar are și el Adrieni Copii Minune cu toptanul. Sfidarea tradiției, a limbii, a ortografiei, compensată copios cu sexualitate dusă până la pornofonie! Dacă maneaua muzicală are o valoare (dubioasă) de piață pornolirica douămiistă trezește ecouri doar în cercul strâmt al făcătorilor de versuri! Cinematografia română, spre cinstea ei, a spart gheața, reușind câteva premii europene. Poezia, din păcate, s-a îngropat în propria ei suficiență și mediocritate, incapabilă să se înscrie pe coordonatele europene ale douămiismului. Există popoare cu mari predispoziții pentru poezie. Între acestea, poate chiar în vârf, este poporul rus. Pușkin, Blok, Krylov, Ahmatova, Evtușenko, Esenin, Maiakovski, Pasternak etc., etc Românii, bășcălioși și veșnic puși pe glume sunt mai degrabă comediografi. Apogeul teatrului nostru clasic a țâșnit din Haimanale, cu ceva sânge grecesc la mijloc. (să nu uităm, teatrul este invenție grecească). Ne place sau nu, Everestul literar al României (văzut la nivel planetar) se cheamă Ionesco, nu Eminescu. Ionesco s-a format în România, sub privirea atentă a mamei sale, franțuzoaică autentică. Dar a erupt artistic, asemenea lui Brâncuși (român 100%) abia în Franța. Ultimul mare poet român a fost Nichita care, întâmplător sau nu, era pe jumătate rus. Însă Premiul Nobel l-a luat tot Herta, care avea ambii părinți germani. Păi cine era să-l ia. Românii autentici? Dinescu e mare latifundiar, (împroprietărit regește de Revioluție, pentru anii de așa-zisă dizidență), Și Dinescu, și Blandiana cântă regulat contracost, în taraful unor partide, iar candidatul oficial al românilor la Nobel, (M. Cărtărescu) schimbă discret, scutecele lui Băsescu. |
13 Homo Novus [din public] a spus pe 10 octombrie 2010: |
| Alexandu cel Rău, excelent punctat. În literatura noastră actuală patronează, ca și-n multe alte domenii, nepotismul și favoritismul. Dacă "ai cu ce", dar "n-ai cu(noștințe) cine", nu prea contezi. Cazurile ideale (și izolate) apar la îmbinarea celor două criterii anterioare. |
14 Satyricom [din public] a spus pe 10 octombrie 2010: |
| Mie, personal, îmi place poezia.Cu tot cu teribilismul ei:formal sau nu.E dreptul autorului să scrie cum îi dictează talentul! Și, slavă lui Eminescu (și lui Ionesco), talent există! |
15 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 10 octombrie 2010: |
| Sigur că este dreptul autorului cum vrea, chiar și cu greșeli tehnice sau stilistice evidente. La fel cum este dreptul editorului să-i atragă atenția și al cititorului cult să-l ia în derâdere. |
16 Alexandru cel Rău [din public] a spus pe 11 octombrie 2010: |
| Satyricom! Domniei Tale îi place teribilismul, pentru că ești adeptul scriiturii teribiliste. Teribilismul e specific adolescenței creatoare. Dar se pare că adolescența unora ține până după pensionare. |
17 Alexandru cel Rău [din public] a spus pe 11 octombrie 2010: |
| Dictatura talentului? Da, e dreptul autorului să scrie așa cum îi dictează talentul. Dar e și dreptul meu de critic să-i trag autorului un șut, acolo unde îmi dictează talentul! |
18 Satyricom [din public] a spus pe 11 octombrie 2010: |
| "Operei", nu autorului.Vezi...Dacia literară! |