Binecuvântare (către Spiritul Lui Zamolxe pentru clădirea vetrei Zânei Florilor)
Născut din adânci fiori
și-nvăluit în petale de flori,
purificat în suflet
și adorat în cuget,
eu îți trimit
pe aripi de vânt
un singur gând...
Căci Zeii mi-au spus
că într-un loc sfânt,
din piatră de râu
și din lemn frânt,
altar să clădești
și-n el să preamărești
zeii Pământului,
legendele muntelui,
daci și romani
și mii de străbuni.
Primește așadar
mireasma în dar,
parfumu-mbietor
de crud cimbrișor,
miros de iasomie
și de iubire vie,
atingeri delicate
de frunze fermecate!
Și toate la un loc,
să îți transmită-n cor
că eu, Zâna Florilor,
îți dau iubirea mea
și toată binecuvântarea!
poezie de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre vânt
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre râuri
- poezii despre naștere
- poezii despre munți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.