Când cerul cântă și dansează
De-atâta somn
umbra copacilor
se strecoară alene
în simfonia ierbii
pe când cerbii
foșnesc pădurile
iar luna poznașă
irizează izvorul.
Inima - reporter jucăuș -
își trece infinitul
în pescărușii visului
în zenit de căprioară
și cerceii lunii
anunță triumfala vârstă
în neștiuta
oră.
Cerul cântă
dansează
alături de privighetori
și suflet.
poezie de Nicu Petria din Ziua de după napte (2008)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vârstă
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre păduri
- poezii despre privighetori
- poezii despre ore
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.