Clemență creștinească
Ferice de acel stejar
Ce pică mândru pe la noi
Și-ajunge-n viața de apoi,
Ales cu har de Ăl divin,
Până în gât sătul de vin
În cercuri, doage de butoi,
Și cât de binecuvântat
E dudu' fără vină, care,
Sub lame de securi, topoare,
Balerci renaște, fasonat,
Ca el, rachiului curat
Să-i dea arome și culoare...
Dar eu aș vrea, de când mă știu,
Un tei să fiu, că de-oi cădea
Răpus tot de-un topor sadea,
S-ajung apoi... că-i cu rachiu
Sau vin alb, negru, ghiurghiuliu...
Vr'unui butoi baban, canea;
De-aceea, cât de blestemat
A fost și e de-atât popor,
Ca bun creștin, consumator
Cinstit, declar că am iertat
Orice copac ce-a acceptat
Să fie... coadă de topor.
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre creștinism
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vin
- poezii despre viață
- poezii despre viața de apoi
- poezii despre stejari
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre negru
- poezii despre mândrie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.