Bastilia
Mâna care-a strâns de gât se strânge
vânătă, în cântec de prohod.
A căzut Bastilia de sânge
și-a murit un veac pe eșafod.
Toate pietrele zidite în Bastilii
crapă, mai târziu sau mai curând,
ca să facă loc luminii zilei...
- Dar a noastră, Doamne, oare când?
poezie celebră de Andrei Ciurunga
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- citate de Andrei Ciurunga despre timp
- poezii despre sânge
- citate de Andrei Ciurunga despre sânge
- poezii despre mâini
- citate de Andrei Ciurunga despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- citate de Andrei Ciurunga despre lumină
- poezii despre Bastilia
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.