Ultimul heraclid
turnam peste nisipuri rouă
ca să-mi topesc dorința de ciclade
și tuberoze împleteam
în două
în două sute de monade
priveam
apoi
sedus
cum se schimba lumina
pe tijele cu frică de răcoare
și-o clipă m-am crezut pe soare
un grădinar ce-și mângâie grădina
iar vara asta
dacă ar fi iarbă
sub răsuflarea coaptă
ca un mac
ar face să-mi lucească-n pleoapa oarbă
minuni
din limpezimea unui lac
ce gust de fier au vorbele-mi scăpate
pe-ncrucișate drumuri ce mă-nchid...
din istovirea trupului-cetate
mă voi întoarce ca ultim heraclid
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre tuberoze
- poezii despre seducție
- poezii despre schimbare
- poezii despre rouă
- poezii despre nisip
- poezii despre frică
- poezii despre fier
- poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.