Ultimul şlem de caro în memoria lui Andrei Vârlan (Caroul)

andrei

n-am uitat cum deschideai cu-n caro tare
de infamele dame
aşteptându-şi defosarea
când ne urcam pe straturi de levate
ori de câte ori în done
etalarea
era-n atuuri rare

ne-am apucat de convenţii
şi recontre
de misfituri şi intenţii de manşe
cue-biduri
atacuri
impasuri în tranşe

râdeam de mâna ta cu nefle
de trefle
şi de japoneza din bagdad
de şicanele negre
escaladam fisura albastră
vedeam
la fereastră
turnurile şi sfincşii din ciucaş
priveam tinereţea noastră fugind
din oraş
spre şlemul acela ratat şi golaş

andrei
câte tricuri
în viaţă-s
şi-n moarte...

câte nimicuri...

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Votează! | Copiază!