Când se ajunge atât de departe
Când se ajunge atât de departe în absurd, cum am ajuns eu
fiecare cuvânt va fi din nou interesant:
Descoperiri în azvârliturile
răsucite cu sape arheologice:
neînsemnatul cuvânt Tu
poate o mărgea de sticlă
care atârna odată la un gât
însemnatul cuvât Eu
poate un ciob de cremene
cu care un știrb și-a răzuit
carnea tare.
poezie clasică de Gunnar Ekelof, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre descoperiri, poezii despre cuvinte, poezii despre arheologie sau poezii despre absurd
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.