Interioare...

Ascunzişuri acoperite de fumigene mascante
cu cotloane întortocheate ce irump în ieşiri violente,
uneori doar exprimate în subterfugii ezitante,
sau pur şi simplu, sunt doar recunoaşteri de realităţi... evidente.

Inexplorabilul e doar dogmatic, invocat în loc de neştiinţă...
Este-o simplă inerţie, ce încearcă să-şi justifice inacţiune,
sub neverosimilitatea unei pretinse lipse de putinţă,
dar cu pretenţia unei pseudocunoaşteri proclamate, sau prin... delaţiune.

Suntem copleşiţi de descoperitori futurişti de destine
fără şcoli pertinente ale ştiinţei, doar profitori de ocazie, autodidacţi,
simulatori de evenimente incontrolabile, invocate spre deruta de sine;
cu scop coercitiv, de obţinere de profituri fără nicio justificare, nişte abstracţi...

Oricum suntem nişte produşi cosmici, ai astralului nemărginit,
sensibili conjuncturilor de aşezări la masa... Universală,
şi precum oceanul, ce se ridică doar la trecerea unei Luni-satelit...
Inima, mintea, şi în general trupul, nu sunt numai o existenţă... carnală.

Interioarele, în fond, ţin de-o arhitectură cu proiecte precise,
cu termene de execuţie asumate şi realizate după standarde personale,
ce ar ţine de reguli, regulamente şi legislaţii, la plural "bine- simţite";
dar adesea sunt dejucate machiavelic, cu cert suport în relaţii... de o minte anormală!

Concluzia ar fi irefutabilă, prin însăşi înţelesul de "interior",
care presupune fără putinţă de tăgadă, că totul necesită o deschidere...
Deci pentru evitarea exploziei concentrării minciunii şi a perversului "superior"
Ar fi necesară, la faţa locului, pentru început, cel puţin o serioasă... descindere!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!