Inexistent self control

Dacă-o ai,
Coborârea, în pantă,
nu are niciun fel de oprire;
e-o destinaţie... predestinată,
printr-un fel de crăpătură sau o fantă
pornită tot din greşeli, sau cu siguranţă din menire...
Se spune cu alte cuvinte... că ţi-e dată.

Dacă-o ai,
Reuşita, adică... urcarea,
este fie o presupusă pregătire-
folosind o scară metalică sau valorică-
fie o conjunctură sau uzanţa de profituri facile sau... eludarea,
deşi cei mai mulţi pretind, din mult egoism al nereuşitei lor, o măsluire...
Dar oricum îţi conferă o existenţă euforică.

Neavând niciuna,
Adică niciun control-
deşi pretinzi- viitor n-o să-l poţi stăpâni...
nici trecut- pe care l-ai fi putut folosi în avantaj-
şi vei deveni doar produs al predestinaţilor reuşitei... cu acest rol,
supunându-te inexorabil menirii, cu risc necalculat de a îmbătrâni...
Într-un blestem de rebut; infinit şi nedrept, derapaj.

Cu speranţa...
Existenţei în vreun "poll",
ce se adresează celui suficient de matur,
într-o viitoare, presupusă, greu probabilă existenţă
provenind din urna cenuşii tuturor timpurilor pământului rămas gol
şi prin ştiinţă, îmbinată cu credinţa profundă de-a putea fi ales la al doilea tur...
Trecând peste actuala-ţi prezenţă, lipsită total de... potenţă!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!