Mă întreb în ultimul timp, din ce în ce mai mult, chiar obsesiv, dacă în ziua de azi bunătatea și îngăduința mai pot fi considerate încă drept virtuți ale personalității cuiva. A fi bun, subliniez încă o dată, în vremuri ca ale noastre, înseamna a permite viciului omniprezent, în oricare dintre formele sale, să se manifeste nestingherit, poate chiar să se simtă încurajat. Paradoxal, calitatea se transformă în "complice" al defectului. Iată cum, în perspectiva unei astfel de realități, proprii unei societăți care ridică impostura la rangul de forță sau merit, toată filosofia morală occidentală de la Socrate încoace poate deveni cu ușurință un periculos non-sens.
Juliana Mallart în Cine sunt eu?
Adăugat de Juliana Mallart
Votează! | Copiază!
1 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 22 iulie 2010: |
| A fi bun nu înseamnă a fi bleg, ci a acționa cu dragoste, stăpân pe tine. |
2 Shaolin [din public] a spus pe 21 august 2017: |
| Gasesc ca este o constatare lucida si realista. O forma de-a problematiza incoerentele si aberatiile actuale. Nu cred ca notiunea de bunatate era redusa aici la aceea de blegeala asa cum s-a comentat. E vorba de-o subtilitate a carei intelegere poate fi ratata fara o reflectie profunda. Ce are stapanirea de sine cu bunatatea? Ajunge sa aruncam o privire in jur sau sa ascultam marturille anumitor pentru a ne convinge de adevarul acestor vorbe. Din nefericire asa e! |
3 Agamemnon [din public] a spus pe 24 august 2017: |
| Socrate era grec, asa ca se salveaza de la non sens... |
4 Agamemnon [din public] a spus pe 24 august 2017: |
| O forma de a problematiza aberatiile? Pardon! Citatul in sine este o aberatie! |