Balada pețitorului
- Apoi, dragă Mărioară,
Am tot stat și m-am gândit:
Io, duminică, pe seară,
Vin cu tata în pețit!
- Înainte de-a mă cere,
Musai, dragu' meu, să-ți zic
Că nu-s fată, mi-s muiere...
Nu vreu rostu' să ți-l stric!
S-ontâmplat la vremea sapei,
Noaptea, când veneam din ștei.
Coborâm pe firul apei,
Când m-am pomenit cu trei...
M-au ajuns la Fundătură,
și m-au dezbrăcat pe loc,
și mi-au pus năframă-n gură,
și tăți tri 'și bătură joc...
- Numa' spune-mi-i degrabă,
Că pe tati îi trag prin șiș!
- Păi nu-i știu, Ioane dragă,
Era noapte, n-auziși?...
O umblat și bietu' tata,
(și tu știi că el nu bea),
Ba-ntr-o crâșmă, ba în alta,
Doar de o afla ceva...
Zile au trecut destule,
și nimica n-o aflat...
Da' io zic că, după scule,
Nu-s de pe la noi din sat!
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ionica
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre cerere în căsătorie
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre nuditate
- poezii despre jocuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.