Armonie în amurg
E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,
Vibreaz-asemeni unei cădelniți orice floare;
Acum parfum și sunet de-a valma-ncep să zboare,
Vals trist și moleșeală ce farmecă și-nfrânge!
Vibreaz-asemeni unei cădelniți orice floare;
Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Vals trist și moleșeală ce farmecă și-nfrânge!
Frumos și grav e cerul ca bolta din altare.
Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
Frumos și grav e cerul ca bolta din altare;
Și soarele în zare s-a înecat în sânge...
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
Și soarele în zare s-a înecat în sânge...
În mine amintirea-ți e-o lacră cu odoare!
poezie celebră de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.