Mâine... un timp ce nu-mi aparține
Tu vei veni
schelălăind ca un câine
de unde oase
pentru fastuosul "mâine"
când omenirea n-are viitor
Să ne-așezăm cuminți
la umbra timpului trecut
și să visăm
cum "azi"
ia forma efemeră
a ne-nceputei pâini...
Și îngrozit de nesfârșite mâini
ce lacom se întind
voi alerga și eu
schelălăind
spre margini de hotar
și câine credincios voi sta de pază
lângă stârvul unui "mâine"...
Dă-ne, Doamne, pâine...
poezie de Valentina Becart din Undeva, un poet...
Adăugat de Valentina Becart
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre pâine
- poezii despre visare
- poezii despre trecut
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre mâini
- poezii despre groază
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.