Mâine... un timp ce nu-mi aparţine
Tu vei veni
schelălăind ca un câine
de unde oase
pentru fastuosul "mâine"
când omenirea n-are viitor
Să ne-aşezăm cuminţi
la umbra – timpului trecut
şi să visăm
cum "azi" –
ia forma efemeră
a ne-nceputei pâini...
Şi îngrozit de nesfârşite mâini
ce lacom se întind
voi alerga şi eu
schelălăind
spre margini de hotar
şi câine credincios – voi sta de pază
lângă stârvul unui "mâine"...
Dă-ne, Doamne, pâine...
poezie de Valentina Becart din Undeva, un poet...
Adăugat de Valentina Becart
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.