Virgula şi apostroful

Graţioasă pe picioare,
O pisică din vecini
Mă priveşte visătoare
Dintr-o tufă de ciulini.
E zăduf. Vacanţa mare.
Iau o carte şi mă duc
În livadă, la răcoare,
Pe o pătură sub nuc.

Filele se-ntorc domoale
Iar cuvintele perechi
Se aştern pe iarba moale,
Pe retină, pe urechi.
Dar ce litere viteze!...
De căldură s-au pitit
Între două paranteze
Loc cu umbră şi-au găsit.

Apostroful, mândru tare,
Cu frac negru, e un boss,
Elegant, nevoie mare
Şi cu mersul lui frumos.
Virgula, în rochie lungă,
Cu-n surâs misterios
Lasă trena să-i ajungă
Vreo trei metri-n urmă, jos.

Se-ndrăgesc, îşi fac ocheade
Şi trăiesc un vis regesc,
Între două acolade
El şi ea se drăgălesc.
Îmi îndes pe cap bereta
Şi mă uit în alte părţi
Ca să nu le stric şueta
Sunt discretă... ca în cărţi.

O logodnă pun la cale,
Pregătesc, plini de mister,
Cu confetti şi petale,
Zaiafet în cartier.
Soarele acum coboară
Şi apune somnoros;
Seara blândă înconjoară
Ceasul lor cel norocos.

Văd cu greu pagina vie,
Mă retrag, în casă plec,
Că-n poveste, nu se ştie
Amorezii cât petrec.
Cred că-şi pregătesc veşmântul
Că în patru Făurar
Împlini-vor legământul
Şi-or fi sigur la altar.

Şi-şi doresc mai toate cele,
Casă nouă şi urmaşi,
Ce-or fi două ghilimele,
... Puii lor cei drăgălaşi.

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Votează! | Copiază!