Creatură

Iniţial, înainte de zero... Nu exist, pentru că nu mă ştiu, nu eram.
N-aveam parte de-a fi în vreun fel... nici obiect, prevăzut în program.
Existam, doar... probabil un simţ pentru nou, de o săgetătoare dorinţă,
fără nicio legătură pragmatică cu vreun biologic experiment; cu pretenţii de ştiinţă.

Poate am fost chiar o simplă, neprevăzută- aleatorie- întâmplare
a unei ciocniri chimiotactice, sau o gafă... o inocentă eroare.
O aventură fără pretenţii de viitor, doar o săgeată de sclipire fugară...
şi mai grav; o violenţă penală, o însuşire de proprietate de trup, de o manieră vulgară.

Mai curând, aş fi vrut să fi fost parte dintr-un imens extaz de plăcere
de minţi înlănţuite, în străpungeri de corpuri profund neuronale; lipicioase de miere.
Nu doar un incident "sex appeal" de cutumă, sau un accident cotidian...
Ci un produs dintr-un lanţ nesfârşit, dintr-un cerc vicios, imperfect; al Universului meridian.

Tot în neştiinţă totală, pe-un patern de substrat, dintr-al modelului divin,
doi genomi se replică, din îngemănarea de trupuri. Se înmulţesc maşinal, în rotirea indusă de "spin"
şi ca în mixer, într-o efervescenţă de spumă vitală, de mură; denumită prozaic- gastrulă-,
infinitezimal se divide apoi, programatic, printr-un tipar de mister; într-o incipientă făptură.

Mă prefigurez în diform de imens cerebral, prelungit cu coloană şi coadă,
cocârjat, cu bărbia într-un stern imaginar; impuber, fără a avea niciun sex, drept podoabă...
Prelungiri îmi apar, salamandrice, de palmiped; ca să pot să înot amniotic!
Semăn mult, cu orice şi oricine, cu un peşte sau cu un ferice mamifer... mai exotic.

Vreau să mişc, să se ştie că voi fi, fără seamăn, chiar din semeni; o prezenţă inuită.
Nu importă, începând de acum, de-s creaţie, da, sau nu... nedorită!
Eu decid, inefabil, de voi fi un Adam, sau o eternă de Evă,
prin program neştiut, bănuit, dar pre scris de divin; cu stiloul cu sevă.

Purtător de mesaj, înspre o lume la fel, cu amăgiri de clonări...
sunt identic, şi unic, şi mă aseamăn perfect- fără a fi- cu cei doi, autori!
N-am nimic dintr-un lung apanaj de simţiri, doar intuitiv dezvoltate,
dar sunt singurul ce am gând, pot vorbi, şi pot face din rău, binele peste poate;

Să ofer, să trăiesc şi să mor în himericul vis, răspândind pentru toţi din belşug...
Dintr-a mea... Umanitate!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!