Derută
Mergem adesea și nu mai știm unde,
Un popor care migrează-n stol,
Să ne găsească moartea pe neunde,
Cerșind merinde pe stomacul gol.
Istoria trădată ne bagă la subsol,
Ne pierdem rădăcinile profunde,
Și corbii vin în stoluri rotocol,
Căutători de leșuri pe oriunde.
Așteaptă toți ca să le spui de unde
Vine salvarea pentru noi, sărmanii,
Salvarea însă tainic se ascunde
Și trece timpul, zilele și anii.
De pretutindeni veștile abundă,
Unii și-au făcut jurnal de bord,
În timp ce barcarola se scufundă
Si mor de inima, atac de cord!
Mustește viața-n sucuri de nătângi,
Și jalea a cuprins întreaga lume,
Îți vine câteodată ca să plângi,
Parcă-i blestemul de la șapte mume.
Bat clopotele absolut degeaba,
Cu sunetul aramei, dor prelung,
Doar cioclii pregătiți își mai fac treaba,
Și nici la Dumnezeu nu mai ajung.
Noi n-avem soarta bunului Ulise
Să ne-agățăm speranțele de zei,
Speranța noastră a rămas în vise
Și viața-n mâna unor derbedei.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre trădare
- poezii despre sunet
- poezii despre salvare
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.