Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Himera

Plin de dezgust pentru lumea aceasta banală și tristă,
Tainic Himerii i-am spus: – "Du-mă pe celalt țărm!

Du-mă-într-o lume mai bună în care să nu fie oameni,
Căci între mine și ei nu e nimic obștesc.

Tot ce-i încântă și-i doare pe ei mă revoltă pe mine:
Toate le vede întors ochiul meu, altfel făcut.

Spre a-i putea îndura și spre-a fi îndurat printre dânșii,
Trec ca o mască prin bal, vesel cu lacrămi în ochi..."

Iute, Himera și-a-ntins atunci aripele-albastre:
Cerul deasupra-mi scădea tot mai îngust și mai mic.

Tot mai departe de cer coboram ca o piatră-n cădere
Și ca un ochi luminos soarele-abia-l mai zăream,

Tot mai departe apoi, scânteia ca un fulg de jeratec:
Inima-n piept mi s-a strâns când pân' și fulgul s-a strâns.

Dară pe celălalt tărâm când ochiul meu orb se deprinse
Cu întunericul său plin de fantastice lucruri,

Scumpe comori am cules din adâncuri de nimeni umblate;
Scufundător fericit nu mai știam ce s-aleg.

Nimeni pe lume n-avea bogății mai imense ca mine,
Totuși sărac mă simțeam, cui să le dau neavând.

Și mă cuprinse atunci o milă adâncă de oameni
Și lăcrimând m-am gândit: oricum să fie,-mi sunt frați!

Fără să vreau mă învinse iar dorul de cerul albastru
Și m-am rugat în genunchi: – "Du-mă, Himeră,-napoi!"

Greu încărcat din belșugul comorii găsite acolo,
M-am avântat cătră cer, nerăbdător să-l revăd.

Tot mai greoaie vâsleau aripele-albastre-a' Himerii,
Pîn' ce-am văzut răsărind fulgul de jar la zenit,

Tot mai aproape de cer mă-nălța cu aripele-n cruce;
Fulgul de jar se schimbă iarăși în ochi luminos,

Împrejmuit de pleoapa albastră a bolții celeste;
Iar eu pluteam fericit tot mai setos de senin...

Miros de floare acum străbătea aromind pân' la mine,
Și-n depărtare-auzeam dulcele glas omenesc.

Grele aripele însă deodată stătură inerte
Și către mine și-a-ntors Pajura ciocul flămând:

Astfel o clipă-am rămas plutitor între două prăpăstii,
Amenințat să recad dacă nu am ce-i jertfi:

Inima mea mi-o cerea ca să poată zbura mai departe!
Fără să preget atunci, dornic de frații pierduți,

Plină de sânge i-am dat-o, zicându-i: – "Pornește-nainte!"

... O, de știam ce jertfesc, pentru cine-adunasem eu daruri
Aș fi rămas fericit singur pe celalt tărâm!

Inima mea mi-am pierdut-o pe veci și-n zadar am jertfit-o:
Spuneți de nu e păcat, prieteni, de-atâtea comori!

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Dimitrie Anghel este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -4.82- 3.99 lei.

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook

 
Știai că la căutare este disponibilă o opțiune pentru texte care încap într-un SMS? Caută acum despre Crăciun!