S-ajung să pipăi taina...
S-ajung să pipăi taina ca pe pâine
pân' la plăsele să-i împlânt cuțitul,
să-mi zică steaua dintre nori "smintitul"
când i-oi promite ziua de poimâine
Lihnit, neantul să-mi încapă gluma
de-a-mi duce de dârlogi ființa goală
pe scurtătura îmbrăcată-n smoală
către iubirea unică, postuma
Să-mi tacă telegrafu-n substantive
născute-n nori de adăpat ursita
despre molozul rătăcit în sita
prin care trec durerile fictive
În finitudini să-mi alint ocara
și deghizat în pogorâri mondene
să mă feresc de evlavii perene
când mi-oi croi, din cârpe șterse, doara
Credința îmbătată prin lucarne
dansând fără pudori în lupanare,
strădalnic, cu căința din fervoare,
să-mi facă, șmecheresc, cu-n ochi, din carne
S-ajung să pipăi taina, și poimâine,
când m-o lătra dintre zăvozi furgonul,
să-nfig cu-n bold în aripi avionul
în insectarul mârâind în câine...
poezie de Mihail Soare din Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanța pentru clopot la patru mâini (ianuarie 2010)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
1 Robert Armany [din public] a spus pe 17 noiembrie 2010: |
Superba, magnifica! |