| Gică Duru [din public] a spus pe 5 iulie 2010: |
Prin urmare, lașitatea e atributul deștepților?
Să vedem cine are curajul să-mi răspundă! |
| Gheorghe Truță [autorul] a spus pe 6 iulie 2010: |
| Eu. Într-o Logică binară, o propoziție ori e adevărată, ori e falsă. Într-o Logică a raționamentului nuanțat gradul de adevăr al unui enunț e pe o scară de la zero la unu. Așadar, dragă Gică, Lumea nu se împarte în proști și deștepți ireductibili, fiecare suntem, într-un anumit raport, și proști, și deștepți... La fel cum, în Geometria euclidiană, printr-un punct exterior unei drepte trece o singură paralelă la acea dreaptă... iar Geometriile neeuclidiane, în forme și grade diferite, susțin că prin același punct trec două, trei sau o infinitate de paralele... Lumea e mai complicată, dom Gică, decât Lumea lui Doi... care e de fapt lumea lui Unu spre Zero... Văd că mă cunoști oarecum... De unde?! Spui într-alt loc că sunt și matematician, așa e, citește-mi, dacă vrei, ultimul roman, Îngere, vii?, am acolo o întreagă teorie asupra Lumilor... Te salut! |
| Gică Duru [din public] a spus pe 6 iulie 2010: |
Mulțumesc, Iustine! Constat că ai mult curaj, fiind totodată și foarte deștept. Prin aceasta contrazici puțin citatul comentat. Logica raționamentului nuanțat lămurește oarecum lucrurile. Nici eu nu mă dau în vânt după logica binară.
Sunt absolut convins că romanul "Îngere, vii?" e reușit. Sunt convins de asemenea că citatul "Proștii au întotdeauna curaj" are sens deplin în contextul din care a fost desprins.
Am însă rezerve vizavi de valoarea citatului rupt din context.
Sună ca un postulat, deci n-are rost să căutăm demonstrații. Dar, și axioma 5 a lui Euclid se regăsește în geometria lui Lobacevski. Printr-un punct exterior unei drepte poți duce o infinitate de paralele la aceasta, iar singura paralelă pe care o vedea Euclid e una dintre ele. E ceva mai complicat cu geometria propusă de Riemann: printr-un punct exterior nu poți duce nici măcar o paralelă la dreapta dată.
Problema este că dacă dezmembrăm un roman perfect în fraze componente, ele nu vor avea decât rar înțeles de sine stătător.
Par stinghere și, uneori, vorba lui Petre Roman, "sună ca dracu".
Multă sănătate! |
| Gheorghe Truță [autorul] a spus pe 7 iulie 2010: |
Și tu ai perfectă dreptate... vorba rabinului. Și tot ce spui e elegant, just: pertinent. De cititori ca tine ar avea nevoie romanul meu, care e mai mult o simfonie de cuvinte. Citatele date sunt doar voci... ale altor voci. Ce facem noi, aici, e tot metaroman. Text, pretext, supra și sub-text... Din păcate, asemenea cititori incomozi, sfredelitori, sunt atât de rari. Ion Barbu vorbea, cu amărăciune, de poezia leneșă. Romanul leneș e și la noi stăpân... și cititorul adecvat e aproape o fatalitate. Așa-zișii critici sunt și ei tot pe acolo...
Te salut încă o dată! |
Nu este introdusă data nașterii pentru Gheorghe Truță. [