Marie
Că te iubesc, îmi cer să fiu iertat
Dar viața mea mi-o pun ofrandă ție;
Frumoasă ești, cum alta nu-i, Marie!
Întreci și alba ziuă și cerul înstelat!
Mă iartă că în cale îți ies topit de dor
Când tu alergi pe umăr cu cofița,
Ca trupul să-ți dezmierd și ochii și gurița
De dragul tău preface-m-aș izvor.
Mlădie când te-nvârți în roata horii
Și când cu-n zâmbet larg îți umpli fața
Și blândă și frumoasă îmi pare dimineața.
Să fii a mea ucide-aș toți feciorii!
Lipici le-aș pune opincilor ce porți
Oriunde ai pleca, la mine să te-ntorci!
poezie de Florica Iacob (mai 2010)
Adăugat de Florica Iacob
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florica Iacob. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iertare
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre gură
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dor
- poezii despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.