Când tac privighetori
Adio-mi spui și lacrima în gene
Se-oprește-ncet în capăt de cărare,
E drum fără de-ntors, sfâșietoare-i
Iubirea cea oprită prea devreme.
Sfârșitul unui început. Otrava și durerea
Amorului tăiat din rădăcină,
Trecutul e nimic, tristețe-i ce-o să vină
Cuvintelor frumoase, le va urma tăcerea!
A fost poveste și iată se sfârșește
Și prințul și prințesa s-au rătăcit pe drum,
Se-mbată noaptea de-a teilor parfum
E clipa despărțirii venită fără veste.
De-atâta plâns și lacrimi și oftat,
Privighetoare-n crâng, să cânte a-ncetat!
poezie de Florica Iacob (29 mai 2010)
Adăugat de Florica Iacob
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florica Iacob. [Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre tei
- poezii despre sfârșit
- poezii despre privighetori
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.