Poem gnomic, în mers
Copile, vei trăi, când voi fi dus,
de-al vieții tâlc, ascultă ce-am de spus:
Nu-i nici noroc, nici chin și nu-i nici joc,
nu e nimic și-s toate la un loc.
Între tăcere și tăcere, pod;
se-nalță-un pom, ori cade fără rod.
Sub arc se scurge veșnicul a fi
ce chipu-ți efemer va oglindi.
Și cel mai pur extaz și înălțare
e să te vezi în unda trecătoare.
poezie celebră de Anton Wildgans din Poezia austriacă modernă (1970), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba germană.Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre superlative
- poezii despre poezie
- poezii despre poduri
- poezii despre noroc
- poezii despre jocuri
- poezii despre copilărie
- poezii despre copaci