Timpul la puterea infinit
Mă acoperă
cerul
uneori
ca o aripă
pliată pe inimă
când răspândesc
tăcerea magică
peste plante
adorm în fiecare
spațiu gol de cuvinte
și mă las alungat
în ploile revărsate
cu lumina
poemului
ridicând timpul
la puterea infinit.
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.