O poveste de dragoste. Zăpezile cu flori de astă vară
Singur pe câmp mi-e dor de tine
în fiecare clipă ascunsă în tăcere
ca într-un cuib
cu fiecare pas chemat în depărtare
singur pe câmp visez la tine
ți-am strâns sub pleopa ta de cer căzută
pe lacrima luminii ce tremură-n fereastră
zăpezile de flori de astă vară
mai sângeră și azi pe șoapta stinsă
de adio
brățări de pași
rotesc pe bolta de cuvinte
melancolia
cerul își șterge umbra de mesteceni
chiar amintirea ta vor stinge
zburând spre alte lumi
cocorii
pe cearcăne în inimă
cu sânge
o mână a scris iertarea.
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre prezent
- poezii despre povești de dragoste
- poezii despre melancolie
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.