Oastea Ta, Iisuse
Oastea Ta, Iisuse, va urma plăcut
calea rânduită ei de la-nceput
fie și-nainte ca-ntrecut de grea
ea până la capăt calea-și va ținea
Fii mereu, fii mereu, fii mereu
Mare Dumnezeu
cu oștirea Ta, oricât va lupta
să învingă, să învingă, să învingă ea.
Prima-nvățătură și credința ei
le-a ținut curate prin toți anii grei
nici în suferințe, nici în ispitiri
n-a călcat cuvântul primei ei iubiri.
Zestrea ei de lacrimi și cântări i-a fost
prin atâtea lupte steag și adăpost
nevinovăția duhului curat
i-a fost apărarea prin tot ce-a-ndurat.
Încă vor fi lupte poate și mai mari
vor fi și fii vrednici, vor fi și fugari
vor fi și înfrângeri ca și biruinți
dar ea își va ține drumul din părinți
Nici se va abate, nici va lepăda
rostul care Domnul l-a avut cu ea
de va fi să moară, va muri luptând
urmele cinstindu-și
steagul sus ținând...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor Ostasul
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre drapel
- poezii despre curățenie
- poezii despre înfrângere
- poezii despre victorie
- poezii despre timp
- poezii despre suferință
- poezii despre religie
- poezii despre nevinovăție
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.