La televiziunile din România
Pe ecrane mari și mici,
E normal să tot apară
Măscărici și mâzgălici,
Cu atâta circ în țară.
epigramă de Ioan Toderașcu din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre televiziune, epigrame despre România sau citate de Ioan Toderașcu despre România
1 Mike Farkas [din public] a spus pe 21 octombrie 2010: |
| Cineva spunea, nu îmi amitesc exact cine, pe buna dreptate, ca posturile particulare de televiziune din România, comit un genogid cultural. Si dupa parerea mea, uneori, cu anumite emisiuni pe care n-am sa le numesc, nici postul TVR, nu este prea departe.Din pacate. |
2 Ionuț Popa [din public] a spus pe 6 decembrie 2010: |
| Și în cazul emisiunilor de televiziune este valabilă cugetarea lui Voltaire, care sună, din câte îmi amintesc, în felul următor: dacă vrei să-l plictisești pe om, spune-i tot ce știi. Mulți oameni nu caută să afle. Să extragem, spre exemplu, un nume din scena literară de actualitate și să-l alipim unor situații ipotetice. Cum nu se oferă nimeni voluntar, îl luam pe domnul Alex. Ștefănescu. Emisiunea domniei sale (dacă se mai difuzează) de la TVR Cultural înregistrează, cred eu, un raiting de-l zărește doar cu lupa și "o furnică mică, mică". Haideți să-l punem pe-acest domn să prezinte o emisiune în care, la un moment dat, ar dansa cu niște blonde minijupe acompaniat de orchestra simfonică dirijată de Adrian Il Nino. Nu credeți că i-ar crește raitingul până în tavan? Ar avea un mai mare succes puseele de lascivitate în comparație cu emisia de judecăți criticoide. Cu alte cuvinte, este mult mai comod să alimentezi starea comună de anestezie culturală a românilor consumatori de televiziune decât să încerci să-i trezești din amorțeala generalizată. Gândiți-vă că în 1948 numărul analfabeților înregistra un procent de 70% din populație. O "pepinieră" solidă de viitori devoratori ai junk-show-urilor democrației. |
3 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 6 decembrie 2010: |
| Eu nu înțeleg de ce se pune (aproape) întotdeauna problema așa. Eu sunt convins că există și alte căi, că se pot face emisiuni culturale care să aibă o audiență foarte bună. Este însă nevoie decreativitate și curaj. Aproape toți realizatorii de emisiuni culturale se aruncă în niște stereotipii groaznice, au abordări plicticoase, cad în melancolii obositoare. E nevoie de niște realizatori vii, cu idei! Democrația le dă voie, dar se pare că nu e nimeni în stare... |
4 daniel stanciu [din public] a spus pe 6 decembrie 2010: |
| Lamentatiile legate de ratingul microscopic al emisiunilor culturale sunt intotdeauna nostime. Cultura (mai putin in varianta sa nutritionala, "de masa") nu se adreseaza "marelui public". De aceea, valoarea unei productii culturale (difuzate mediatic sau nu) nu se masoara in numarul de receptori. Zapeurii Tv (manuitorii de telecomanda), care ridica ratingul unei emisiuni, se zgaiesc la dreptunghiul magic (cu o diagonala cat mai mare) nu pentru a se conecta la cultura, ci pentru a se deconecta, a se debarasa de frustrarile acumulate in campul muncii sau in patul conjugal. Telespectatorul inveterat se uita la TV, nu in sensul ca vrea sa vada, ci in sensul ca vrea sa uite, sa gaseasca o pubela (Dali compara tv-ul cu o pubela de lux) in care sa arunce galetile de stress cotidian. Pentru a asimila un "produs" cultural ai nevoie de initiere. Simpla expunere mediatica la cultura nu este suficienta. Initierea culturala presupune un alt gen de curgere temporala, mai lenta. Omul prezent traieste intr-un flux temporal extrem de alert, se misca precum Charlie Chaplin in filmele mute. Fara un ragaz (un timp alocat culturii si nu culturismului, mersului la sala de lectura si nu la sala de fitness) cultura nu se poate recepta in mod autentic. Pe de alta parte nostalgia legata de refugiul in cultura din perioada comunista nu mi se pare o atitudine justa. E adevarat ca oamenii citeau mai mult "inainte", mergeau la teatre si umpleau cinematografele. Insa de cele mai multe ori citeau "almanahe", mergeau la varieteuri si plangeau cu lacrimi de crocodil la filme indiene. Democratia a largit mult gama sorimentelor culturale. Semidoctii, cei indopati cu asa-zisa cultura generala administrata in scoli vor alege junk-urile. Cei cultivati (mult mai putini la numar, pe care nu poti conta pentru un rating pana in tavan)vor prefera marfa culturala veritabila. Oferta culturala din democratie solicita mai mult capacitatea de selectie a receptorului. Or, tocmai selectia justa este masura omului cu adevarat cultivat. |
5 daniel stanciu [din public] a spus pe 6 decembrie 2010: |
| Cred ca Voltaire a spus ca daca vrei sa plictisesti pe cineva, spune-i doar ceea ce stie deja. |
6 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 6 decembrie 2010: |
| Acum depinde și cum se definește "cultura". Există, desigur, diferite niveluri. Ca exemplu, poți vedea un concert cu Tudor Gheorghe, chiar și cu unele nume mai tinere (deși puține), și să participi astfel la un act cultural pentru un public suficient de larg. Deci se poate. Îmi vine acum în minte: ce serie grozavă de emisiuni s-ar putea face urmărind în paralel creația și viața lui Eminescu. Dar nu cu melancolie de-ți trebuie colebil! Cultura nu înseamnă melancolie și discuții plicticoase, ci încântare! |
7 Ionuț Popa [din public] a spus pe 6 decembrie 2010: |
| Lucian, eu am pus problema fără menajamente. Se putea și altfel, într-adevăr. Însă ar fi însemnat să fardez o serie de factori concreți ce nu mai au nevoie de mușamalizări. Am prezentat în comentariul anterior două ipostaze situate la poli opuși, două extreme, care, din păcate, se atrag și coexistă (deși nu se intersectează) într-un punct de mijloc. Acel punct este realitatea. Democrația le dă voie multora să facă multe, dar asta nu înseamnă că sprijină cultura per ansamblu. Sprijină doar anumiți subiecți. Și, ca s-o luăm pe scurtătură, în țara noastră "frontieră a Europei" cultura nu se consumă cum se consumă pâinea și circul. Dacă ne gândim mai bine, realizatorii de emisiuni culturale sunt, în mare parte, oameni de cultură. Ei nu au fler de "entertaineri". Și da, sunt anoști, degajă un aer grav, tonalitățile multora cunosc ZERO influxiuni, par consumați de propria artă etc. Personal, prefer să iau contact cu oamenii de cultură prin intermediul cărților, publicațiilor de profil, și la emisiunile televizate să văd un Mircea Badea care, deși nu se aruncă în exegeze kilometrice, și nici nu cade în păcatul idioțeniei, își mai ia libertatea ca, din când în când, să se joace în direct cu un elicopter teleghidat, de exemplu. Una peste alta, e clar că avem nevoie de idei proaspete. |
8 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 7 decembrie 2010: |
| Mie îmi e teamă că audiența slabă a emisiunilor culturale - ca medie, mai sunt și excepții - arată, de fapt, ca pe unde e cultura în acest moment și cât de puține valori avem. Democrația nu ajută cultura, îi ajută pe cei care știu să se ajute singuri. Nu este vina democrației că realizatorii de emisiuni culturale nu pot mai mult (am dat de o emisiune unde se discută "sofisticat" despre cinema, iar realizatorul nu-i în stare să zică două cuvinte în engleză cu o pronunție rezonabilă, plus că adesea bate câmpii cu grație). Pe de altă parte, se observă ușor câtă determinare există într-o emisiune "proastă", dar cu audiență mare. "Niște blonde minijupe" știu foarte clar de ce își arată formele și ce vor să obțină. Iar determinarea dă rezultate în orice domeniu. |
9 daniel stanciu [din public] a spus pe 7 decembrie 2010: |
| Cultura (in sensul restrans de arta, pentru ca in sens larg cuprinde si domenii cvasi-inexistente mediatic precum cercetarea stiintifica si religia) inseamna melancolie dar si euforie, cucernicie dar si pornografie ( nudul ca produs artistic este unul mai "gustate" si mai respectabile preparate culturale) . Cultura circumscrie intreg repertoriul de trairi si de atitudini umane. Nimic din ceea ce ni se intampla nu poate fi exclus a priori (pe baza unor canoane carteziene,"clare si precise") din patria fara frontiere a culturii. Totul este ca aceste experiente sa fie transfigurate, privite in oglinda deformanta a imaginatiei artistice. Lucian, vei fi uimit cat de putin trendy este Eminescu in pofida faptului ca profele de romana se canonesc, intr-o stare de exaltare vecina cu dementa (data fiind proza subfinantarii in care se tarasc precum ramele fara rime), sa faca din el un fel de Mesia al literaturii romanesti. Putini din generatia tanara (formata din numerosi belciugati si tatuati care pregatesc in latrinele scolilor printre prezervative, seringi si chistocuri de tigareta viitorul maro al patriei) vad in Eminescu un Romanian Idol. Din randul acestora se recruteaza telespectatorii zelosi si "cu atitudine". Cobzarul national doar daca isi tuneaza laringele pentru a emite tremolo-uri afro-americane poate sa induca un fior cultural de masa. De altfel, tentativele de masificare a culturii, de administrare a pastilei culturale pe (c)analele tv in intreg corpul social nu este o solutie medicala rezonabila. E ca si cum ai vrea ca o pastila de cap sa iti aline durerea de prostata. Poti sa il pui pe un strungar (cu revolverul la tampla) sa asculte pe Mezzo un concert de Mozart, insa receptare lui va fi "analogica". Beat-ul mozartian il va incanta doar prin analogie cu zumzetul unei masini-unealta. Putine personalitati culturale au avut "succes" comercial. Insusi Eminescu pe care l-ai invocat deplangea acesta situatie. Nu e nici o drama in asta. E farmecul diversitatii animalului rational. Repet, cultura inseamna efort de receptare (daca nu ai un "analizator" pregatit, se poate recomanda colebil sau metoda clasica a prisnitelor frontale). Incantarea (de alt tip decat cea produsa de o partida de sex virtual cu o bacanta care isi expune virginitatea intelectuala la tv) vine dupa. Nu-i grav ca realizatorii de emisiuni culturale (dintre care majoritatea nu sunt creatori, ci receptori de cultura) nu sunt "entertaineri". Ar fi chiar periculos sa fie "populari" . Un simptom de scleroza culturala este popularizarea, coborarea culturii la nivelul primar (aproape fiziologic) al consumatorilor de mass media. Desigur, cultura se adreseaza tuturor (oamenilor care simt si gandesc), insa nu este "a tuturor". Sloganul "clubului" cultural Junimea exprima elocvent aceasta idee: "Intra cine vrea, ramane cine poate." In oceanul cultural putem intra cu totii. Cei mai multi isi "baga picioarele" pana la genunchi si se considera inotatori versati, laudandu-se ca au deprins toate stilurile (culturale) de inot si ca au infruntat toti curentii (sau curentele culturale) si toti rechinii (sau monstri sacri). Pentru acestia oceanul culturii devine un lacusor sapat in spatele casei (situat obligatoriu langa buda) in care fac bulbuci doi-trei carasi bantuiti de amintiri culturale (numarul cartilor pe care le au citit). Televizorul induce la romani (si nu numai) printr-un soi de introiectie infantila (care ne facea o data sa ne imaginam ca suntem greuceni si harapi albi) iluzia ca se pricep aproape la orice: la politica, la fotbal, la traire religioasa (cum se bulucesc romanii la nu stiu ce moaste, credintza vartoasa nu gluma!) sau la cultura. Faptul ca putini sunt interesati de cultura e de bine. E o dovada ca interesele s-au precizat si cernut. Decat ca nea Gica sa simuleze orgasmul cultural cand il vede pe Patapievici, mai bine sa-si spele ochii si creierul cu jamboanele si cu pepenii etalati cu generozitate de catre nu stiu carei asistenta de platou. In cultura vointza nu e suficienta. Degeaba vrei sa scrii ca Eminescu, cu pixul tau daca nu ai condeiul lui. Puterea de creatie (dublata, dar nu compensata sau chiar inlocuita de vointza) este determinanta in cultura. Asta, cred ca se aplica si emisiunilor cu profil cultural. |
10 Ionuț Popa [din public] a spus pe 7 decembrie 2010: |
| Puțini sunt interesați de cultură, și-acestă paradigmă restrictivă a celor inițiați se va propaga și în viitor, care nu va cunoaște un exod al maselor către această insulă pe care-o numim "cultură". Și nici nu trebuie să ne facem griji în această privință. Tot televizorul va fi liderul spiritual și intelectual al celor mulți. Nu e nici bine, nici rău, e necesar. |
11 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 7 decembrie 2010: |
| Eu refuz, mi se pare chiar periculoasă, ideea conform căreia "cultura nu e pentru toți" / "puțini sunt interesați de cultură". Mi se pare fatalistă și cariantă. Desigur, nu o să ajungem ca marea majoritatea a populației să intre în cercul culturii. Dar datoria celor din "interior" este să aducă cât mai mulți din "exterior". Cazuri precum cel al lui Ion Bârlădeanu sau ale pictorilor naivi dovedesc că există o sete de cultură care se află dincolo de prejudecățile elitiste. |
12 BAUman [din public] a spus pe 31 august 2011: |
| Așa este: cultura a cunoscut o tendință ascendentă, începând cu a doua jumătate a secolului trecut (mulțumim mass-media!), prin care a aterizat pe mesele tuturor coate-goale, linge-blide, papă-lapte și zgârie-brânză. De fapt, nu este vorba despre cultura autentică sau cultura specializată, ci despe o cultură de masă, mozaicată - este vorba despre restrângerea acelor domenii culturale (la care "mirenii" nu ar fi avut acces în mod normal) la cercul extins de privitori înflăcărați prin ochiul hipnotizant al televizorului și de entuziaști ai divertismentului steril. |
13 C. Erber [din public] a spus pe 31 august 2011: |
| Corect. Pe ecrane apar mulți măscărici. Dar mâzgălicii cei mulți sunt pe site-uri. Circul e mult mai divers decât crede autorul. |
14 BAUman [din public] a spus pe 1 septembrie 2011: |
| Domnule C. Erber, lăsând glumițele și atacurile aluzive la o parte, mâzgălicii (termen cu care îi etichetați pe cei care își exprimă opiniile personale în dulcele stil democratic) sunt mult mai inofensivi (unii sunt chiar simpatici) decât măscăricii care apar pe micile ecrane, contra unor sume generoase, pentru a planta în mentalul colectiv o sămânță extrem de contagioasă, din care ar urma, lăsată la macerat, să încolțească o ignoranță eflorescentă. |
15 C. Erber [din public] a spus pe 1 septembrie 2011: |
| Aveți dreptate, dle BAUman. Din păcate, accesul măscăricilor pe ecrane nu poate fi limitat. Prezența lor masivă este cerută de consumatori, de Marele Vulg, care moare de dragul măscăricilor. Dacă Dan Diaconescu (el însuși un măscărici de succes) ar invita numai academicieni la mascarada lui (dureroasă prin vulgaritatea ei) și-ar pierde 95% din clientelă. Marele Vulg vrea măscărici pentru că el însuși este un Mare Măscărici Colectiv. Scoateți-l pe Nicolae Guță de pe micul ecran și înlocuiți-l cu Pavarotti! Vor avea loc tulburări sociale greu de imaginat Din fericire, avem canale pentru toată lumea. Fiecare cu măscăricii lui. |