Impas
Sunt azi ca un câmp
de mărăcini cu cer roșu în fund,
sau ca un cătun părăsit sunt
și cojit în amurg ca un dâmb.
Doamne, lasă-mă să mă închin ție,
obiceiul e vechi și e bun când ești slab.
Leagănă-mă tu, melancolie,
cu isonul lin și abia bolnav.
În hotelul de periferie
ce cuminte m-am însingurat.
De pe macatul meu decolorat
moartea să o sun, la sonerie.
Sub fereastră mișună cetatea,
i-aud trecând norodul greu și des.
De-o goană îmi zbârnâie toată singurătatea
E-n van. Am măsurat și am ales.
poezie clasică de Ion Vinea (1920)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre singurătate, poezii despre roșu, poezii despre prezent, poezii despre moarte, citate de Ion Vinea despre moarte, poezii despre melancolie sau poezii despre boală
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.