Otrava
Să-mbrace știe vinul speluncile murdare
În strai de vis, strălucitor,
Și-nalță porți boltite și arcuri tari, ușor,
În roșul aur din pahare,
Ca soarele ce-apune pe cerul plin de nori.
Și opiul mărește ce-i fără de hotare,
Tot întinzând nemărginiri.
El vremii și plăcerii le stoarce adânciri;
Cu-ntunecată nepăsare
Încarcă inimi peste daraua de iubiri.
Dar ele n-au puterea ce-o are doar veninul
Din ochii tăi, din ochii verzi,
Lac unde-n tremur chipu-mi stând răsturnat, îl pierzi...
Când visul meu, seninul,
Amar și-adapă turma în apele lor verzi.
Dar ele nu-s asemeni cu vraja ta grozavă,
Cu-al tău sărut mușcând cumplit,
Ce-neacă în uitare un suflet cătrănit,
Și-n valuri revărsând otravă,
Până-n limanul morții mi l-au rostogolit!
poezie celebră de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vin
- poezii despre verde
- poezii despre uitare
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre roșu
- poezii despre plăcere
- poezii despre ochi verzi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.