Aleea confidentului
Ea gâfâia.
Tu mergi ca un incendiu prin pădure,
Puma, iubitul meu,
Cum aș putea să te urmez!
Îndată pietrele porniră să se umfle, gata să pleznească,
Crotinele fugiră,
Tufișurile luară foc,
În vârful unui cedru un far sălbatic se aprinse.
Și cerul leoarcă de sudoare izbi cu fumul său
În orzul ochilor cei mai extenuați din lume.
Se-mpletesc picioare vătămate,
Se zbat micuțe mâini.
Noroc.
Prin devotata șoaptă a iubirii
Iubitul auzi
Și drept se ridică.
O! fruntea lui sublimă de havană afumată.
O! sânul ei din forjă de zână fermecată.
Cerul nebun se trase înapoi
Și bala focului intră în vizuină.
Un abur de-oseminte se ivi, dansă cu niște barbă-coți.
O fructă de eucalipt se preschimbă în lună înmiresmată
Fetițe îndrăznețe,
E bine să nesocotiți prudența.
Dar din iubire pentru
Leopardul vostru,
De buze flacăra să o muiați
Când în imagine acolo înflorește.
poezie celebră de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre păduri
- poezii despre prudență
- poezii despre picioare
- poezii despre pantere
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.