Cântec despre mine (24)
Eu nu pun degetul la gură, nu mă sfiesc,
Cu gingășie egală mă-ndrept către cele din pântec
ca înspre cele din cap și din inimi,
Împreunarea vă spun că-i la fel de solemnă ca
moartea.
Cred în carne și în pofte,
Să văd, să aud, să ating toate aceste minuni, și
fiecare părticică din mine e o minune.
Pe dinafară și pe dinăuntru sunt dumnezeiesc și
sfințesc orice lucru pe care-l ating sau
care mă atinge,
Mirosul subsuorilor mele-i mai îmbălsămat ca orice
rugăciune,
Capul meu stă mai sus decât orice biserici și biblii
și crezuri.
Dacă aș adora vreun lucru mai mult decât altul acela ar fi
unicitatea trupului meu, sau a părților lui,
Tipar nevăzut al ființei mele, tu ești acela!
Margini umbroase și odihne, voi sunteți!
Ești tu, cuțit de plug al tăriei bărbătești!
E orișice mădular care mă pune în valoare!
Tu sângele meu roșu bogat! Și tu, sângele meu alb,
esență palidă a vieții mele!
Piept apăsat pe pieptul altora, ești tu!
Tu, creierul meu și voi, circumvoluțiuni oculte!
poezie celebră de Walt Whitman din Cântec depre mine (1881), traducere de Mihnea Gheorghiu
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre creștinism
- poezii despre viață
- poezii despre valoare
- poezii despre sânge
- poezii despre roșu
- poezii despre poftă
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.