Prohodul războinicului
Din goană-l săgetară trădat într-o strâmtoare
Și-n adâncimi de codri, sub ceru-nnegurat,
Crunți vânători de zimbri urlând i-au înălțat
O schelă uriașă de prăzi și de odoare.
Și trupuri răstignite, și tigve rânjitoare,
Și prunci zdrobiți, și roabe cu sânul spintecat
Se zbat în gheara morții pe rugu-nsângerat,
Ce-n vârfu-i poartă leșul înțepenit călare.
În purpura înfiptă pe zalele-aurite
Cuceritorul pare, urdiilor cernite,
Un falnic zeu ce cată să se avânte-n nori,
Și, ne'mpăcați în juru-i, cu sulițele-ntinse
I-arată către zare pletoșii luptători
Cum ard îngenuncheate cetățile învinse.
poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânătoare
- poezii despre trădare
- poezii despre păduri
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
- poezii despre călărie
- poezii despre copilărie
- poezii despre bebeluși
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.