Despărțire
La urma urmei, ce să-ți spun?
Gata - Și nu-mi purta iubire,
E o povară mult prea grea
Cere eforturi de simțire.
Cu buzele-ai atins prăpădul!
Simt nebunia dând năvală.
Dar m-ai distrus din stângăcie,
Cum spargi o vază din greșeală.
Desigur, trupul meu trăiește,
Umblă prin lume, cum îi felul,
Dar viața scapă de pe dânsul,
Cum de pe-un deget mort, inelul.
Tâmpla mai dă unele semne
De râs, dar mâna cade-n gol,
Miresmele și sunetele
Se-ndepărtează stol cu stol.
poezie de Bella Ahmadulina
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sunet
- poezii despre râs
- poezii despre neîndemânare
- poezii despre nebunie
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre greșeli
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.