* * *
Întinzându-mi ca o nebună mâinile,
Ca să ating acea viață de neatins,
Lasă-mă să merg la această nuntă îndepărtată
Prezidată de Mahakala.
Rupând și smulgând tot ce este inutil,
El ridică lampa vieții libere
Și însemnează fruntea miresei
Cu o scânteie de foc...
Trebuie să merg acolo unde eterna noapte
Așteaptă nemișcată,
Cu neclintita credință
A dragostei cuiva
poezie clasică de Maitreyi Devi din Dragostea nu moare
Adăugat de Bagarean Alina Ingrid
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.