Elegia XIV
Tu îmi spuneai: - Iubite! - Iubito! îți spuneam.
- Ninge! spuneai, și: - Ninge! spuneam privind pe geam.
- Încă... spuneai, și: - Încă... și gura mea spunea.
- Așa... spuneai, și gura mea îngâna: - Așa...
Iar mai târziu: - Pe tine cât te iubesc! mi-ai spus.
- Eu și mai mult pe tine! îți răspundeam. - S-a dus,
Spuneai, frumoasa vară! Eu: - Toamna e-n pridvor!
... Dar vorbele-și pierduseră asemănarea lor.
Și a venit și ziua aceea, în sfârșit.
Când m-ai numit pe nume: - Prietene iubit!
(Din Vasta Întomnare era doar un ecou!)
Și-ți răspundeam: - Repetă! Vreau să aud din nou!
poezie celebră de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Victor Tulbure
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
1 Magia Feminina [din public] a spus pe 2 martie 2010: |
Iată un text profund și plin de grandoare. |