Imposibilul devine posibil pentru cel cutezător, posibilul este imposibil pentru cel laș.
antimetabolă aforistică de Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre posibilitate, aforisme despre lașitate, aforisme despre imposibilitate sau aforisme despre devenire
1 daniel stanciu [din public] a spus pe 14 martie 2012: |
| Pentru barbati, curajul face diferenta dintre posibil si imposibil. Pentru femei, iubirea. |
2 Ion Dascălu [din public] a spus pe 14 martie 2012: |
| Așa spunea și Napoleon, înainte să o ia pe coajă. Asemenea pilde au o oarecare importanță dacă sunt rostite de oameni mari, în împrejurări istorice mari. Rostite de noi, seara, în bucătărie, și adăugate repede pe net stârnesc, cel mult, zâmbete. |
3 daniel stanciu [din public] a spus pe 14 martie 2012: |
| Nu, domnule Dascalu. Acest enunt nu e o declaratie politica. Adevarul lui nu depinde de conjunctura in care e formulat sau de prestigiul celui care il rosteste. Sunt afirmatii banale semnate de autori celebri. Iscalitura nu le confera valoare decat in ochii celor care nu au o minima autonomie intelectuala. Gura nebubului (sau a anonimului) uneori graieste adevarul. Daca esti un om inteligent, il deslusesti fara sa tii cont de reputatia celui care il afirma. Daca, nu esti doar un critic "literar" de factura dvs. E ca si cum ai pretinde ca o poezie de dragoste de Eminescu isi pierde valoarea (fiindca suna fals) daca e recitata de un berbant centenar unei silfide aproximativ majore. Sau ca P. Coehlo e un autor de mana a saptea fiindca e apreciat de Becali. Valoarea unor texte nu depinde depinde nici de renumele celui care le confectioneaza nici de (in)competenta celui care le recepteaza. Au o valoare intrinseca sau nu o au deloc. NU e prima data cand recurgeti rudimentarul sofism "ad hominem". Judecati un text nu in functie de ce este el, ci de persoana care il compune. E procedeul dvs. hermeneutic favorit. |
4 Ion Dascălu [din public] a spus pe 15 martie 2012: |
| Bateți câmpii, în stilul care vă caracterizează, domnule Stanciu. Adevăruri spun toți. Dacă eu spun că mă apucă somnul când vă citesc, e un adevăr. Dar nu are valoare literară, și nici judecată morală nu este, pentru că eu sunt un nimeni care, ca și dumneavoastră, bate tastele de plictiseală. Rostite de Caesar, cuvintele "Veni, vidi, vici" zguduie istoria. Rostite de comentatorul Daniel Stanciu, trezesc zâmbete ironice. |
5 all4_heaven [utilizator înregistrat] a spus pe 15 martie 2012: |
| Dac-ar fi sa apreciez pe cineva din voi doi, adica sau dau un "like" cred ca as da l-a amandoi...Suntem diferiti, si depinde din ce unghi privim, e drept ca tine de vizibilitate, dar si de vazator! Asa ca fi-ti pe pace, cat traim invatam! |
6 Ion Dascălu [din public] a spus pe 16 martie 2012: |
| All4, cât trăim învățăm. E timpul să înveți că "fi-ți" se scrie împreună. |
7 daniel stanciu [din public] a spus pe 16 martie 2012: |
| 1) Nu, domnule. De ce sunteti atat de generos cu semenii dvs? Nu toti spun adevaruri mari. Cei mai multi spunem adevaruri de felul celui pe care l-ati formulat dvs. Unul e adevarul unei observatii empirice curente: Afara ploua si altul e adevarul explicatiei stiintifice a fenomenului meteorologic numit ploaie. O lege stiintifica transmite un adevar esential (general), celelalte un adevar accidental (punctual). Cugetarile surprind legitati in sfera omenescului, adevaruri despre genul uman, nu despre un ins sau altul. Cum e, de pilda, adevarul despre faptul ca sunteti un nimeni care spune despre mine ca sunt un nimeni. Dar ce pret poti pune pe afirmatiile unuia care e un nimeni (adica ale dvs.)? 2) Veni, vidi, vici este un enunt contextual. E necesar sa afli cine l-a spus si in ce imprejurari. Altfel, e o enumerare de verbe care incep cu litera v. E o formula pentru un Blietzkrieg avant la lettre. O victorie rapida si categorica. Se poate folosi cu intentii comice (nu ironice) si de un crainic sportiv atunci cand o echipa adimistreaza alteia un scor de maidan. 3) A propos de Napoleon. Corsicanul afirma parca: Imposibil nu e un cuvant francez. Pai asertiunea lui capata un sens (si implicit, devine "adevarata") numai daca o raportam la ilustra sa persoana si la conjunctura in care a formulat-o. Altfel, e ininteligila. Cum adica, nu exista cuvantul imposibil in vocabularul frantuzesc? La un examen am folosit sintagma lui Napo (am pomenit si pe autorul ei) si un prof de estetica mi-a replicat perspicace prin intrebarea inainte formulata, fapt care denota, in opinia mea, o initiere deficitara a sentintelor napoleoniene. Majoritatea expresiilor faimoase pe care micutul si ambitiosul imparat le-a emis pe cavitatea bucala (unii rauvoitori spun despre el ca scria odios din punct de vedere gramatical) au ca termen de referinta impozanta lui persoana si contextul istoric (cum altfel, decat grandios) pe care secretat. Napoleon nu a fost interesat de adevarurile generale (necontxtuale). El se considera Omul, un Hristos pe scena istoriei (profane). De aceea majoritatea formulele sale au nevoie de semnatura lui plina de zorzoane (ma refer la cea din din tinerete). 4) Enuntul formulat de d-l autor pe a carui pagina facem echilibristica intelectuala nu e contextual. Pentru un barbat cu vointa (poa sa fie si un antreprenor incult sau un sportiv de performanta analfabet) imposibilul nu este cu neputinta. Nu importa cine a emis ideea (decat daca doresti s-o citezi cu alta ocazie) si in ce circumstante. Nu pretind ca afirmatia in cauza e extraordinara. E o idee veche, exprimata in mod neconvingator. 3) Eu am un nume. Tocmai am un nume, fie el si insignifiant (lipsit de sonoritate), si pentru ca am curajul sa-l folosesc, nu sunt un nimeni. In schimb, dvs., care va schimbati numele atat de des, s-ar putea sa fiti. E foarte usor sa faci remarci dure din spatele unui nume fictiv. Sa-l faci pe stanciu daniel un nimeni. Dar cine e cel care il face pestanciu un nimeni? Pai cine, sa fie: unul care e de doua ori nimeni. Un ins care, in afara de faptul ca nu are nimic de spus, n-are nici macar un nume cu care sa semneze "nimicurile" pe care le debiteaza. 4) Cum sa va adorm? Pai alaltaieri spuneati ca ma apreciati si ca sunt un rival respectabil. Daca un adversar va induce o stare de somn, e poate din pricina loviturilor pe care vi le administreaza (am spus poate fiindca am rationat in regim ipotetic. Am legat doua asertituini ale dvs.. pe care le-am presupus adevarate si am extras consecinta logica din ele) 5) Ironia e apanajul oamenilor inteligenti. De ce repetati staruitor ca afirmatiile comentatorului stanciu va starnesc zambete ironice? Credeti ca procedand astfel deveniti ironic (deci, inteligent)? Pe 3-4 comentatori care frecventeaza acest site i-ati pacalit cu verva dvs. Nu stiu daca ati remarcat: n-am simtit niciodata nevoia sa va complimentez. N-am pretins ca sunteti inteligent, erudit sau un critic redutabil. De ce sa va mint? Ce folosase as dobandi astfel? Nici macar nu aveti un nume. 6) All4-heaven, nu am nevoie de like-ul dumitale. Din partea mea poti sa oferi doua "like"-uri celuilalt. Sau cate ai, pentru moment disponibile. |
8 Ion Dascălu [din public] a spus pe 16 martie 2012: |
| Domnule Stanciu. Momentan mă plictisesc, dar nu așa de grav încât să citesc kilometrica Dv. replică în care, (sunt convins și accept din oficiu), ați spus (ca de obicei) lucruri noi și extraordinar de inteligente. Felicitări! |