Senectute
Ai rămas copil, copile
Într-o lume de balauri
Cu nebuni care cresc grauri
Însă n-au grăunțe. Și le
Mai cultivă clandestin
Printre semne pe hârtie
Într-o secetă târzie
Coborâtă pe destin
Ai rămas copil, copile
Ca un cer ascuns de rouă
Și din părțile-amândouă
Mișună-mprejur reptile
Ai rămas copil și iată
Cum cad vise și mor doruri
Lumea-i plină de fioruri,
Boala care vinde-cată
victime. Cel mai ades
Teama de cădere-l pune
Pe naiv de se opune
Sinelui, fără succes
Ai rămas copil, copile
Fără nici o mângâiere
Lumea de ingenui piere
Și se sting în nopți feștile
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre visare
- poezii despre superlative
- poezii despre succes
- poezii despre rouă
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre naivitate
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.