Vezi poezii despre existență
ElEctricButterfly [din public] a spus pe 25 februarie 2010: |
Dezamagirea a lasat o rana enorma
Visele nu mai capata nici o forma
Incerc sa-mi ascund lacrimile zambind,
Dar zambetul fals dispare mintind.......
Speranta e-n zadar, e o rusine
Mi-e frica d lumina si d mn
Suferinta doare incet, nu mai suport
Vreau s-ajung l inima si s-o scot....
Intunericul incepe sa iubeasca ura,
Nimic nu mai lumineaza, nici luna
Soarele-i mort, a inghetat
Pamantul se surpa, s-a curatat...... |
Simona [din public] a spus pe 28 februarie 2010: |
Poetul simbolist Rémy de Gourmont afirma: "La Luvru, într-o colecție ridiculă, se găsește din întâmplare o minune, o Andromedă, un fildeș de Cellini. E o femeie speriată, cu întreaga ei carne tulburată de groază că se află legată: unde să fugă? și iată poezia lui Mallarmé. Emblemă care i se potrivește și pentru că, asemeni cizelatorului, poetul n-a dus la desăvârșire decât cupe, vase, casete, statuiete. Nu e colosal, e perfect." |