Lingouri de nori
Sunt
cel
mai
fericit
român
al
momentului
Și
ca
orice
locuitor
confortabil
al
patriei
sale
Am
o
groază
de
bănci
pe
cap
Că
probabil
Dumnezeu
ar
putea
Să
mă
transfere
anticipat
în
cer
Fără
nicio
problemă
Doar
pe
lună
plină
Mai
simt
Elveția
furnicându-mi
pielea
Pentru
o
nouă
tranzacție
De
versuri
geniale
Moarte
cât
mai
ești
a mea
Hai
și
pe
astea
ia-le
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (3 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre patrie
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
- poezii despre lună plină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.