Romanța ei
Je suis la femme, on me connaît.
(Jules Laforgue)
Când vei vedea-ntre geamuri, la ferestră,
O cupă de cristal,
Și-n cupa de cristal, o floare-albastră -
Simbolul unui rendez-vous banal -
Oricine-ai fi, să intri fără teamă,
Căci gura mea te-așteaptă
Și trupul meu te cheamă!...
Necunoscut, sau prieten vechi,
Nu-mi pasă!...
Oricine-ai fi, tu poți intra oricând la mine-n casă,
Căci casa mea e casa tuturora,
E madrepolul magic de mărgean
Spre care navele-și îndreaptă prora,
Să-și caute-adăpost în plin ocean...
Și-așa cum sunt -
Femeie sau fecioară,
Plebeie anonimă sau regină -
Eu te primesc cu-aceeași simpatie
Și-oricine-ai fi,
Al meu ești pe vecie!
..................................
Bine-ai venit, preludiu de ghitară!...
Bine-ai venit, final de mandolină!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, VII, nr. 20 (13 mai 1922)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre virginitate
- poezii despre simbolistică
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prietenie
- poezii despre ocean
- poezii despre monarhie
- poezii despre gură
- poezii despre frică
- poezii despre femei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.