| Simona [din public] a spus pe 23 ianuarie 2010: |
Foarte frumoasă poezia.
Multă sensibilitate și o puternică melancolie.
Reușită este îmbinarea între versurile lui Arghezi
și muzica lui Tudor Gheorghe.
Iubesc Toamna! |
| Bulă [din public] a spus pe 23 ianuarie 2010: |
Este
una din cele mai frumoase
poezii argheziene.
Cu atât mai interesantă,
cu cât,
se știe,
poezia de dragoste
nu e latura cea mai puternică
a marelui Tudor Arghezi. |
| Madame [din public] a spus pe 12 octombrie 2011: |
| Iată una dintre cele mai frumoase poezii ale lui Arghezi. Într-adevăr, aceste versuri, puse pe muzică și interpretate de maestrul Tudor Gheorghe, sunt pur și simplu minunate. |
| Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 13 octombrie 2011: |
Arghezii se pare, oltenaș el fu
Fu, poetul care, fuse și se du;
Care ne-a lăsat, versuri minunate
Bune de cântat, și frumos lucrate.
Poate că greșesc, în ceea ce zic
Versul i-l iubesc, și-l critic un pic;
Dacă eu trăiam, vremea-n care-a scris
Poate-l imitam, în versuri de vis.
*
Toamna, niciodată, n-a fost mai frumoasă
Soare, ciocolată, lumină în casă;
Suflet bucuros, păsări ciripind;
Asternut pe jos, și vară, fiind.
*
În ce toamnă, oare, scrisa-i poezia
Cu asemănare, să culegem via;
Pomii fructiferi, prunele bogate
Gutui, pere, meri, cregile-aplecate...?
Răspunsul nu vine, poate stă uitat
Să vadă oricine, acel an bogat:
Toamna, niciodată, n-a fost mai frumoasă
Cu soare curată, și foarte gustoasă.
Atât de gustoasă, și atât de "vie"
Că te pui la masă, compui, poezie;
Faci un lucru mare, lucru adorat
Să-l pui în cântare, de mulți, ascultat.
Rodu-i adunat, vinu-i în ulcioare
Totu-i minunat, este încă soare;
Pomii înfrunziți, iarăși înfloresc
Toamnă, să o știți: căci o viersuiesc.
Cine vrea să plângă, Arghezi mai spune;
Lăcrimează lângă, mere, pere, prune;
Umbra să-și îngroape, păianjănul țese
Și să se îndoape, cu fructe alese.
Niciodată, toamna, nu fu mai frumoasă
Să se mire doamna, deretice-n casă;
Dar să nu uităm, iarna, a venit
De frig tremurăm, oare, ce-am pățit?
Am pățit, nu știm, toamnă, n-am avut
În scrimb, o citim, modelăm, în lut;
Coacem în cuptor, să se întărească
Ca pe viitor, să se mai, citească.
Dacă v-a plăcut, toamna comentată
Spuneți-mi și cât, fost,-a adorată;
Spuneți-mi că este, totu-adevărat
Minunată veste, astăzi, ați aflat.
Căci, m-am ocupat, frumos să vă scriu
Și, am comentat, comentat să fiu;
Căci, nu prea veniți, cum vin eu la voi
De mine fugiți, ca de un... strigoi!
***
-Toamnă, toamnă, ai venit, ai fost și frumoasă
Și deodată te-ai scrântit, și ești friguroasă?
-Lasă, lasă, că mai "vin", vin și țuică să vă dau
Lunga toamnă vreau s-o țin, până vine iarna, bau!
-Eu cred că ești mincinoasă, bau-bau, cred, că a venit
Și de-acum, ești dureroasă, să rămân înzăpezit?
-Puneți tu o anvelopă, dar să nu fie de vară
Că te oprește un... "popă", și ai viaț'-amară.
-Toamnă, toamnă, bani nu sunt, nu știu ce mă fac
Eu frumos toamnă te cânt, dar în suflet zac.
-Trage-i tare cu "molanul", vinul s-a făcut
Repede, va trece anul, și va fi plăcut.
-Toamnă, toamnă, ai dreptate, dar nu pot vinul să-l beau
Sunt batrân, sunt în etate, mă dor oasele, zic... au.
-Auoleu, și eu am zis, am uitat să... "vin"
Și când am venit, a nins, și-a plouat, puțin.
-Toamnă, toamnă, te-am iubit, ai fost călduroasă
Dar acum, tu, te-ai sucit, și ești friguroasă?
-Eu nu simt frigul în oase, eu alerg și mă-ncălzesc
Voi ședeți mai mult prin case, când eu vă iubesc?
-Ne iubești, dar nu te vrem, nu te vrem geroasă
Treburile ne făcem, pe vreme frumoasă!
-Atunci, poate, mă gândesc, să vă fac pe plac
Adică, să vă-ncălzesc, și iarăși să zac.
-Toamnă, toamnă, tu nu zaci, noi zăcem în casă
Dacă vrei ca să ne placi, fă-te, călduroasă!
-Tare friguroși sunteți, sunteți înghețați
Foc în sobă nu făceți, de așa țipați?!
-De când tu, toamnă, ai nins, din spurcata-ți gură
Focu-n sobă ni s-a stins, și n-avem căldură!
-Poate că sunteți săraci, lemne nu aveți,
Și de-aceea tremurați, de numai puteți?
-Toamnă, toamnă, ești bogată, noi suntem săraci
Ești o minunată fată, și zău, că ne placi.
-Așa da, așa îmi place, tonul ți-ai schimbat
Dau căldură, și voi coace, rod, și mai bogat.
-Toamnă, toamnă, nu mai poți, poți să fii bogată
Peste tot sunt numai hoți, și vei fi furată.
-Cum ai da-o, nu e bine, cred că te-am lăsat
Păcat, băiete, de tine, că m-ai lăudat!
-Păcatul, omul și-l face, să trăiască bine
Așa, omului, îi place, câtă vreme-l ține.
-Băiete, tu, m-ai sedus, te iau de bărbat
Vreau, să te ridic în sus, să fii vânturat!
-Toamnă, toamnă, nu mă-nsor, nu mă-nsor cu tine!
De vânt mă usuc și mor, vrăjeala, nu-ți ține!
-Eu nu vreau să te vrăjesc, sunt fată frumoasă
Vreau, ca soț, să te iubesc, cu fructe pe masă.
-Toamnă, toamnă,-ți mulțumesc, greșit, am gândit
Ești fata ce o iubesc, vreau... căsătorit.
-Întră în acest altar, vreau sărut să-mi dai
Cel mai mare, dar, pe care îl ai.
-Toamnă, toamnă, am intrat, m-am îndrăgostit
Dulce, ești, la sărutat, ai visu-mplinit.
-Pune-te și-ngenuncheață, spune că mă placi
Ține-mă în brațe trează, plecere să-mi faci!
-Toamnă, toamnă, multe vrei, eu sunt om, nu toamnă
Ești alunecuș... polei, și vrei să fii doamnă?
-Cred că tu, m-ai zăpăcit, sunt o domnișoară!
Cât pe-aci, de-al tău iubit, să devin... "ușoară"?
-Toamnă, toamnă, asa-s eu, iubesc pe oricine
Iubirea-mi vine mereu, și scriu versuri fine.
-Băiete, ești minunat, ține-o-așa mereu
Ai suflet curat, dat de Dumnezeu?
-Toamnă, toamnă, nu prea știu, nu-s lăudăros
Frumos oamenilor scriu, și le scriu frumos.
-Foarte înțelept tu ești, mergi cu Dumnezeu!
Pe toți îi înebunești, iubindu-i la greu.
-Toamnă, toamnă, tu greșești, căci te-am zăpăcit
Te las, să... nu-nebunești, de atât iubit.
-Lasă-mă, te rog, să plec, unde... nici nu știu!
Mă duc iute și mă-nec, urlând pe pustiu!
Toamnă, toamnă, mi-ai plecat, și te-aud urlând
Probabil, te-ai supărat, ne vedem curând!
Pa. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 13 octombrie 2011: |
| Poezia asta e de dragoste? Poate de natura. Nu ma pricep la pictura, dar pare un pastel. Si inca unul bine ticluit. Strofa a doua si ultimele doua versuri ale poemului sunt fenomenale. |
| Judecătorul [din public] a spus pe 13 octombrie 2011: |
P.P.Prăvălache, versificația în exces dăunează grav citatului inițial
și cititorilor în general.
Știm cu toții că românul s-a născut poet, dar dumneata ești... "poiet de poiet".
Daniel are dreptate, dragă Bulă, poezia asta nu e de dragoste așa cum ai afirmat în com-ul nr.2
Mai citește, Bulă, mai citește... |
| Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 13 octombrie 2011: |
Vă mulțumesc dle, ju...stițiar
Probabil că am un dar
Nu de mult, de puțintel
Când, cu Răul în Duiel
M-am trezit așa... deodată
Cu o inimă curată
Care culmea... poate scrie
Orice fel de poezie.
Așadar, iute scriind
Și pe loc, pe loc, gândind
Ușor mie mi se pare
Rima aleasă, și care
Sper să placă
Distrugă pe... dacă
Să-l distrez pe... Bulă
(aici rima-i nulă)
Și ce să mai zic
Mă opresc un pic
Mă opresc mai mult
Nu-s așa de cult
Sunt mai prosticel
Capu-mi este chel
Mi-a căzut și părul
Comentat și... vărul
Bulă cel viteaz
De trei zile treaz
Care mă citește
Mă mai ocolește
Și care-a venit
Cred că m-a citit
Și s-a hotârât
(nu se știe cât)
Să mă comenteze
Probabil... distreze?
PS
Dragii mei, vă mulțumesc
Vă scriu cum gândesc
Azi, rima, nu-mi vine
Nu mă simt prea bine
(stau în pat, că sunt gripat)
Nu sunt mare... sculă
Sunt și eu un... bulă
Un poet bulache
Zis și Păvălache
Și cu asta...
Basta;
Aceasta, e tot
Și atâta... pot.
Să fiți iubiți! |
| C. Erber [din public] a spus pe 14 octombrie 2011: |
Bulă
e băiat deștept.
El înțelege
dragostea
în sensul ei
cel mai general.
Primele două versuri
sunt antologice,
în ce privește dragostea de viață.
Spre deosebire de amor
(bine ancorat în sexualitate)
dragostea este un concept
mult mai larg,
care excede categoric
preludiul copulării. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 14 octombrie 2011: |
| "Preludiul copularii" - e cea mai nostima expresie pe care ai scornit-o n ultima vreme, d-le Cerber. Pristanda cu al sau "curat murdar" e un amator pe langa dvs. Daca Bula avea in vedere dragostea in sensul asta atat de larg, ar trebui sa stie ca dragostea implica intotdeauna o anumita "stramtitudine" (cata vreme evalabila "inexactitudinea", trebuie sa intre in vigoare si staramtitudinea). Cu cat dragostea e mai larga (nu ma refer la actul fiziologic), cu atat e mai inautentica, mai falsa (mai declarativa). E stiut faptul ca cine iubeste "omul" (genul uman), nu iubeste oamenii. Dragostea e o anomalie perceptiva cum zice Gasset. Ti se pune pata pe una sau pe unul. Ceilalti nu mai exista, semntimental vorbind. Unul care isi iubeste "aproapele" (seamanul), trebuie sa se indeparteze de toti, ca sa-i poata cuprinde intr-o imbratisare. Si tipul va imbratiza fireste vazduhul (care este). |
| Judecătorul [din public] a spus pe 14 octombrie 2011: |
Cerbere, nu zic că Bulă nu e deștept, e genial, dar mai greșește și el ca tot omul.
Iar Tu Cerbere, deși ai trei capete ești mai puțin genial decât Bulă.
Recitește poezia și ai să vezi că e doar un pastel de toamnă.
După dreapta mea judecată, din primele două versuri nu reiese acea dragoste "de viață", cum
eronat afirmă unul din cele trei capete ale Tale.
Nu plânge, citește-nainte! |
| Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 15 octombrie 2011: |
Mă uit la voi, mă minunez
Mă cred la oi, și mă distrez;
Văd un bondar, conducător
Rupe un par, e vânător;
Vine un câine, câine lățos
Dorește pâine, lătrând frumos.
Așa-i aici, e veselie
Bere și mici, șparanghelie;
Ne amețim, dădem cu banii
Și ne iubim, ca bețivanii:
Cu pupărici, îmbrățișări;
Carne, "șorici", și alte stări.
PS
Unde-i mici și bere, este veselie
Bulă, vinde mere, pentru că se știe...
Bulă e țăran, nu are servici,
Mai face un ban, mai vine pe-aici;
Mai face-o lescaie, sau o lescăiță
Și se culcă-n paie, în a mea... "peniță".
Mulțam. |
| Madame [din public] a spus pe 16 octombrie 2011: |
| Expresia "preludiul copulării" este nostimă pentru bărbații care nu cunosc semnificația termenului "preludiu", și implicit nu știu cum să-l aplice în practică. Preludiul constă din stimulare și jocuri erotice, fiind o acțiune premergătoare raportului sexual (copulării). Dacă domnul Stanciu se împreunează cu nevasta sa, precum taurul comunal cu vaca în perioada de împerechere, nici nu mă mir că îl amuză expresia pe care a invocat-o domnul C.Erber. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 16 octombrie 2011: |
Madame, te implor nu fii patrupeda. Controlati-va limba romana!
Preludiul e un termen imprumutat din muzica (demoda veche, clasica) si se refera la pregatirea instrumentelor (le stergi de praf, le lovesti de pardoseala, le cureti de rugina, de coji de seminte etc) in vederea interpretarii unei compozitii. Prin analogie, preludiul sexual e un ansamblu de acte de mecanica fina care preceda o operatie de mecanica "grea" (cel putin asa se lauda barbatii). Cand spui "preludiu sexual", folosesti termenul pt. a-l diferentia de preludiul muzical. In opinia mea e suficient sa spui preludiul erotic. N-are nici un rost sa zici preludiul actului erotic (eventual sa-i spui copulatie). "Actul" e anuntat, "preludat" (cuprins semantic) de preludiu. Singurul amanunt care se cuvine precizat e tipul de intrument folosit. |
| Madame [din public] a spus pe 16 octombrie 2011: |
| Daniel Stanciu, nu aveți vocația iubirii. Ca atare, învățați să socializați! Apropo, întrucât nu sunt nevasta dumitale, nu am cum să fiu patrupedă. Iubitul meu cunoaște expresia "preludiul copulării"! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 16 octombrie 2011: |
| Doamna, numarul patrupedelor deghizate in tzoale umane e mult mai mare decat numarul cuceririlor mele amoroase. |
| Madame [din public] a spus pe 16 octombrie 2011: |
| Domnule, există o explicație simplă pentru faptul că nu ați avut numeroase cuceriri amoroase (și nu sunteți singurul): v-ați deconectat de realitate și v-ați conectat la Internet. Vă recomand să lecturați romanul "Labyrinth.com", de Eugen Ovidiu Chirovici. |
| Eschil [din public] a spus pe 17 octombrie 2011: |
| Realitatea este o fata morgana destul de perversă. Omul trăiește într-un univers creat de el însuși. Realitatea efectivă nu este altceva decât un fundament pentru celelalte realități umane, un spațiu verde, o platformă pe suprafața căreia copacii mângâiați de vânt rămân netulburați în fața destinului omului. Acestei realități omul a suprapus o realitate a sa, una culturală, prin care a reușit să se adapteze la cerințele mediului înconjurător. În prezent, Internetul este o realitate de sub tutela căreia omul nu se mai poate sustrage. A te "debranșa" de la marea rețea virtuală, în momentul de față, implică asumarea unui regres iminent. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 17 octombrie 2011: |
| Madame, n-a zis nimeni ca am avut aventuri putine. Eu m-am laudat doar ca n-am cunoscut adamic toate patrupedele feminine (pornind de la un compliment al distinsei dvs. persoane "fizice"). V-as recomanda nu un roman (e o experientza anevoioasa, mai mult de 5 pagini personal nu "duc"), ci sa va exersati o calitate a atentiei numita concentrare. In unele cazuri ajuta la comprehensiune. |
| Madame [din public] a spus pe 17 octombrie 2011: |
| Domnule Stanciu, vi se potrivește ca o mănușă proverbul "Qui se ipse laudat, cito derisorem invenit". De ce nu vreți să recunoașteți că faceți afirmații care denaturează în mod intenționat adevărul? Și procedați astfel întrucât sunteți un ins timorat, lipsit de încredere în sine, apropo de agerimea minții subsemnatei. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 18 octombrie 2011: |
| Frumoasa manusa, daca mai gasiti una care sa mi se potriveasca mainilor mele ingenue, care n-au explorat suficient relieful feminin, va declar filantroapa! Acus' vine iarna si n-ar strica sa primesc o pereche de manusi gratis. |
| Madame [din public] a spus pe 18 octombrie 2011: |
| Stimate domnule Stanciu, întrucât sunt filantroapă, vă ofer cu mult drag cealaltă mănușă ca să nu rămâneți cu mâinile goale: "Luxuria cum omni aetati est turpis, tum senectuti foedissima est". De fapt, maxima poetului elegiac latin este o temă de reflecție pentru nopțile când Moș Ene refuză să vină și pe la dumneavoastră. |
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar