Iarna
Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, când voiește,
Peste râuri pod să puie,
Fără lemne, fără cuie,
Fără nici un pic de fier;
Și gătește-așa deodată,
Pod întreg, dintr-o bucată.
Iarna-i grădinar, când vrea
Pune albe flori la geamuri,
Fără frunze și cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le știe ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheață,
Dar când sufli, pier din față.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râuri
- poezii despre poduri
- poezii despre lemn
- poezii despre iarnă
- poezii despre gheață
- poezii despre frunze
- poezii despre fier
- poezii despre alb
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.