Lumina
Lumina ce bună...
Într-o odaie neagră,
obrazul transparent al unui copil
adormit pe o mână de lună.
Steaua ce zboară
din nicovala serii
lovită de un ciocan,
ușoară.
Torpila unei ciocănitori
scăpărând argint
dintr-un mesteacăn
În zori.
Ața cu care
mașina de cusut a lunii
însăilează
sfâșiatele valuri amare.
S-a făcut întuneric,
dar ți-am sărutat lobul urechii,
și ți s-a aprins trupul de aur
feeric.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre zbor
- poezii despre urechi
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre seară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.