Desen
Îmi place să privesc afară.
- Când au căzut aceste frunze?
Și arborii se scuturară,
Și-n vizuini adânci, ascunse
Stau vulpi roșcate. Stoluri, salbe,
Peste pădure nori de ceață,
Ca niște zburătoare albe
Plutind, de vârfuri se agață.
Negru pământul se arată;
Pe câmpuri vântul iar adoarme.
O ciută cade fulgerată
De trăsnetele unei arme.
Și liniștea cu-aripi ușoare,
Prin mii de pori respiră-n toamnă.
Doar plopii mistuiți în zare
Spre depărtare mă îndeamnă.
poezie clasică de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1967)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Biserica neagra. Echinoxul nebunilor si alte povestiri" de A.E. Baconsky este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre somn
- poezii despre păr roșcat
- poezii despre păduri
- poezii despre nori
- poezii despre negru
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.