Sete de alb, de zăpadă albastră și de stele căzătoare. Dor de miros de brad și de portocale decojite pe jumătate. Suflet de colind strivit de clopoței în liniștea pământie a nopților de decembrie. Pași de Moș Crăciun pierduți în zăpadă până-n dreptul ușii încordate de frig... Scrisori neterminate, cu iz de amintire, regăsite printre caietele de română din liceu. Flacără aprinsă în candela învechită cu miros de ulei ars. Pungi de cadouri colorate, părăsite sub brad. Mănuși ude, vinovate de..."zăpadă", uitate pe caloriferul rece de pe hol. Frig strivit de pași împiedicați în scârțâitul afon al omătului... Iarnă simplă cu miros de ciocolată caldă și sirop de brad și cu urme de îngerași în zăpadă... Mi-e dor în gând.
Gabriela Chișcari (decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Votează! | Copiază!
1 adi (nfsmw) [din public] a spus pe 17 ianuarie 2011: |
Foarte frumoasa descriere a setei de alb si a dorului de zapada! |
2 Gabriela Chiscari [din public] a spus pe 29 ianuarie 2011: |
Multumesc din suflet |