Sete de alb, de zăpadă albastră şi de stele căzătoare. Dor de miros de brad şi de portocale decojite pe jumătate. Suflet de colind strivit de clopoţei în liniştea pământie a nopţilor de decembrie. Paşi de Moş Crăciun pierduţi în zăpadă până-n dreptul uşii încordate de frig... Scrisori neterminate, cu iz de amintire, regăsite printre caietele de română din liceu. Flacără aprinsă în candela învechită cu miros de ulei ars. Pungi de cadouri colorate, părăsite sub brad. Mănuşi ude, vinovate de..."zăpadă", uitate pe caloriferul rece de pe hol. Frig strivit de paşi împiedicaţi în scârţâitul afon al omătului... Iarnă simplă cu miros de ciocolată caldă şi sirop de brad şi cu urme de îngeraşi în zăpadă... Mi-e dor în gând.
Gabriela Chişcari (decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Votează! | Copiază!

1 adi (nfsmw) [din public] a spus pe 17 ianuarie 2011: |
Foarte frumoasa descriere a setei de alb si a dorului de zapada! |
2 Gabriela Chiscari [din public] a spus pe 29 ianuarie 2011: |
Multumesc din suflet![]() |