Peisaj
Seară de septembrie; mâhnite răsună chemările întunecate ale ciobanilor
Prin satul învăluit în amurg; în fierărie scânteiază focul.
Un cal negru se arcuiește sălbatec; buclele de hiacint ale servitoarei
Freamătă să înșface văpaia nărilor sale de purpură.
Ușor încetează la marginea pădurii mugetul ciutei
Iar florile galbene ale toamnei
Se înclină mute peste fața albastră a eleșteului.
Un copac s-a mistuit în flacăra roșie; cu chipuri întunecate fâlfâie liliecii.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre întuneric
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre roșu
- poezii despre păduri
- poezii despre peisaje
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.