Poarta spre fericire
A nins...
încă o Ana Karenina
a căzut răpusă de dragoste...
Trenul vieții
nu mai oprește în gară...
Aleargă
pătând șinele
cu sângele cald...
Nebunia dragostei a
dus-o în brațele morții...
În jurul ei
nu mai e nici un conte,
în jurul ei
nu-i decât moartea...
Aprinde-i acestei nefericite
o lumânare
și deschide-i
poarta spre infinit...
poezie de Any Drăgoianu (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre trenuri
- poezii despre sânge
- poezii despre ninsoare
- poezii despre nefericire
- poezii despre nebunie
- poezii despre lumânări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.